|
"Personal îmi plac capşunile cu frişcă, dar peştele, nu ştiu de ce,
prefera râmele. Iata de ce, atunci când merg la pescuit, mă gândesc nu
la ceea ce îmi place mie, ci la ceea ce îi place peştelui." Dale Carnegie | ||||
|
Afectiuni si tratamente A... ABCESUL este o colectie de puroi cu localizari diferite: sub piele, in muschi, in organe (ficat, creier, plamani, rinichi etc.). Cand abcesul localizat sub piele ajunge la suprafata, el apare sub forma unei umflaturi dureroase, de culoare rosie, cu un punct galben la mijloc. Este insotit de febra si de inrautatirea starii generale. Abcesul dentar - este o inflamatie purulenta in jurul unui dinte cauzal. Orice dinte netratat poate produce un abces. Mai intai se inflameaza pulpa dintelui (pulpita) apoi vasele si nervii mor iar canalul dentar este invadat de microbi (gangrena pulpara); invazia se extinde apoi producand parodontite, abces dentar, abces premaxilar, osteomielita. De aici se propaga in organism prin sistemul vascular producand leziuni in rinichi, articulatii, inima. In abces dentar apar dureri la acel nivel. Poate apare si febra. Dintele e cariat si dureros la lovirea lui in ax, dovada ca puroiul a invadat spatiul din jurul radacinii. Abcesele dentare reprezinta o afectiune ce consta in aparitia unor focare infectioase la nivelul arcadelor dentare. Se recomanda:
ABSORBTIA SI ARDEREA GRASIMILOR. Strategia slabirii in greutate se bazeaza pe succesiunea ciclurilor "slabire - mentinere", care cuprind perioade de slabire propriu-zisa (de 1-3 luni) in care greutatea scade cu 3-8 kg si mentinerea efectului 2-6 luni prin exercitiu fizic, terapie comporta-mentala, dieta hipocalorica si medicatie corespunzatoare. Un rol important il are profilaxia obezi-tatii, avand in vedere faptul ca mai mult de 40% dintre obezii adulti au fost obezi si in copilarie. Spre deosebire de obezitatea survenita la maturitate, care se datoreaza cresterii volumului celu-lelor adipoase (hipertrofie), obezitatea survenita in copilarie se datoreaza numarului crescut de celule adipoase (hiperplazie), fiind astfel mult mai greu de tratat la maturitate decat de preve-nit/combatut din timp (numarul de celule tinde sa ramana permanent acelasi, fixat din perioada copilariei). Grasimea este o problema reala pentru multi oameni. Rezolvarea acestei probleme inseamna rezolvarea unei probleme de sanatate importante, cu repercursiuni asupra propriei imagini, cu un efect pozitiv asupra increderii de sine, permitand un stil de viata mult mai antre-nant si dinamic. Nu este un drum usor, dar prin constientizarea problemei, cu vointa si cu repere bine stabilite si urmarite, obiectivele pot fi atinse. Scopul nu este doar de a slabi, ci si de a menti-ne mai apoi greutatea in limitele normale, uneori aceasta fiind partea cea mai dificila. Se reco-manda, in prealabil, o cura de detoxifiere cu Pure Yucca dupa un program specific in cicluri de cate 7 zile timp de 5 sapatamani (1-1-1, 2-2-2, 3-3-3, 2-2-2, 1-1-1), urmata de terapia naturista cca. 3 luni cu:
ACCIDENTUL VASCULAR (prevenire). In Romania se inregistreaza un deces prin infarct cerebral sau infarct de miocard la fiecare 10 minute. Din punct de vedere epidemiologic, accidentele vas-culare cerebrale reprezinta la noi in tara prima cauza de deces in cadrul bolilor vasculare, adica al bolilor cerebro-vasculare si cardio-vasculare considerate la un loc. Manifestarile clinice ale proceselor de aterotromboza la nivelul sistemului arterial cervico-cerebral sunt foarte variate si de foarte multe ori ignorate de pacient sau de medic. Cele mai cunoscute manifestari clinice se incadreaza in notiunea de atac ischemic cerebral tranzitoriu (deficit neurologic reversibil in 24 ore) si atac ischemic cerebral constituit ce echivaleaza cu notiunea de infarct cerebral, care se manifesta deseori prin hemiplegie (paralizie totala a membrelor de pe partea stanga sau dreapta a corpului), tulburari de vorbire (imposibilitatea intelegerii limbajului sau a comunicarii prin inter-mediul cuvantului), tulburari de orientare spatiala, tulburari de camp vizual, etc. In cadrul mani-festarilor clinice legate de aterotromboza exista si o multitudine de manifestari psihice, incadrate deseori in notiunea de dementa vasculara cerebrala si care, in foarte multe situatii, trec neobser-vate din punct de vedere etiologic. Diagnosticul leziunilor arteriale este posibil printr-un examen clinic atent al vaselor cervico-cerebrale. La aceste leziuni morfologice se adauga o serie de fac-tori de risc major cum sunt:
Deoarece aterotromboza este o preocupare stiintifica mondiala, exista in prezent strategii de diagnostic si profilaxie primara si secundara avand drept scop reducerea mortalitatii prin bolile cerebro-vasculare de patru ori fata de cifrele de mai sus. Printre masurile de profilaxie cele mai relevante sunt cele de profilaxie primara, care au drept scop schimbarea modului de alimentatie, activitate fizica si corectarea factorilor de risc. Cele de profilaxie secundara au ca scop evitarea recurentelor dupa aparitia unui accident vascular. In conditiile unui atac ischemic cerebral tranzi-toriu si de foarte multe ori dupa atacul ischemic cerebral constituit, se utilizeaza in prezent pe scara larga, in toate retelele de sanatate din lume, o terapie antitrombotica cu scopul evitarii re-curentelor, prin reducerea adezivitatii plachetare si prin diminuarea riscului de aparitie a trombo-sului. Se recomanda cura de min. 3 luni cu:
ACIDITATE LA STOMAC. Stomacul este o portiune a sistemului digestiv cuprins intre esofag si duoden. In stomac alimentele sunt retinute un timp variabil, dupa natura lor. Ele sunt transforma-te sub actiunea factorilor enzimatici si cu ajutorul contractiilor gastrice, in chim, apoi acesta este transportat in duoden. Mucoasa stomacului este plina de glande microscopice cu deschizaturi in stomac, care produc un lichid amarui numit sucul gastric. El contine un produs chimic numit pep-sina cu mare rol in digestie. In 24 de ore se produc 4,5 litri suc gastric care se consuma la diges-tie. Stomacul, prin miscarile pe care le produce, intoarce alimentele pe toate partile pentru a fi imbibate cu suc. Trebuie respectate bine regulile de compatibilitate alimentara, alimentele trebu-ie bine amestecate, pentru a nu se produce fermentatii si putrefactii care transforma stomacul in-tr-un cos cu gunoi. In acest caz glandele se astupa, iar mecanismul se defecteaza. Mancarea se-midigerata va intra in intestine unde tot organismul se va intoxica. Intestinul subtire este un canal captusit de o membrana catifelata si zbarcita care este tot timpul intr-o miscare usoara, impin-gand masa alimentara (chimul), inainte si inapoi. Membrana are niste papile microscopice care-i dau aspectul de catifea, numite vilozitati intestinale. Chimul (bolul alimentar) se amesteca in in-testin cu bila secretata de ficat (si depusa in vezica biliara). Sunt necesari 2-3 litri de bila pe zi pentru a neutraliza actiunea sucului gastric, de a preintampina descompunerea si de a ajuta la absorbirea in vasele sanguine. In intestin actioneaza si sucul pancreatic secretat de pancreas, ca-re ajuta in special la absorbirea substantelor grase. Este necesar 1 - 1,5 l/zi de suc pancreatic. Vi-lozitatile intestinale absorb substantele hranitoare din alimente si le trimit in organism. Arsurile la stomac au drept cauza intoxicatiile (excesului de alcool, tutun, substante toxice, caus-tice, iritante, fierbinti), infectiile, starile alergice, defectarea mecanismului de secretie a bilei (lu-cru care poate duce la neutralizarea incompleta a actiunii sucului gastric asupra mucoasei intes-tinale), abuzul de alimente fierbinti si iritante sau mancatul rapid si la ore neregulate. Se reco-manda:
ACNEEA
este o
boala de piele localizata la nivelul glandelor sebacee, situate pe fata, piept,
spate si umeri. Ea se caracterizeaza prin eruptii diferite (papule, pustule,
comedoane), ce apar mai ales la tineri, dupa varsta de 15 ani. Se recomanda o
serie de masuri igienice precum: spalarea pielii de doua ori pe zi cu apa
calduta si sapun de sulf sau gudron, fierberea rufelor de corp, schimba-rea
camasii in fiecare zi, combaterea constipatiei. Cauzele acestei boli pot fi:
sensibilitatea orga-nismului
fata de o anumita substanta, infectii microbiene, stafilococice sau
streptococice (de cele mai multe ori), disfunctiile digestive (constipatia) sau
hepatice dar si tulburarile endocrine.
Un dezechilibru intre hormonii androgeni si estrogeni poate sta la baza leziunilor inflamatorii ale glandelor sebacee si foliculilor pilosi care constituie acneea. Anceea este si rezultatul unei dezintoxicatii insuficiente. Cosuri, furuncule, seboree, urcior apar la exces de grasimi. Grasimile insuficient oxidate sunt cele care infunda glandele sebacee, provocand acnee. Asadar, o masura importanta este eliminarea grasimilor. Totodata, vitaminele A, B6, E, F au rol important in meta-bolismul pielii, in eczeme de diferite tipuri, psoriazis, acnee, seboree, plagi si arsuri, furunculoza. Alimente interzise in afectiunile acneice sunt: grasimi animale, branzeturi fermentate, mezeluri, sosuri, vanat, patlagele vinete, ciocolata, dulciuri, bauturi alcoolice. Acneea se trateaza in pre-zent intr-o varietate larga de moduri, de la raze X la tetraciclina, cu o gama de rezultate la fel de variabila. Conform insa International Research Council, trebuie incurajat tratamentul naturist in astfel de cazuri si, deobicei, rezultatele sunt mult mai bune:
ACUFENEE. Zgomotele in urechi, cunoscute si sub numele de acufene (phainen = care anunta sperante), pot fi intalnite atat la unii bolnavi de urechi si bolnavi psihici, precum si in hipertensiu-ne arteriala, intoxicatii cu chinina, cu ocazia schimbarilor bruste de altitudine sau la persoanele cu corpi straini in ureche. Aceste zgomote sunt percepute sub forma de fluieraturi, vajaituri, batai de ciocan sau de clopot, mai ales seara, cand se sta cu capul pe perna. Se recomanda evitarea meselor copioase, a expunerilor la soare sau la temperaturi foarte ridicate precum si controlul periodic al tensiunii arteriale. Se vor evita grasimile animale, conservele, pestele sarat. Reduce-rea consumului de sare este o masura binevenita. Este recomandata terapia timp de 3 luni cu:
ADENOM DE PROSTATA. Prostata face parte din organele genitale interne ale barbatului. Are di-mensiunea unei castane situata inaintea vezicii urinare. Prin partea sa centrala trece uretra. Pro-dusul de secretie al prostatei trece in uretra, cu ocazia orgasmului si amestecat cu sperma lubrifi-aza mucoasa uretrala ajutand ejacularea. Hipertrofia prostatei consta in tulburari de echilibru hormonal si poate produce o stramtare pana la inchiderea totala a uretrei impiedicand scurgerea urinei. In stadii avansate se trateaza chirurgical. Dupa 60 de ani apare hipertrofia prostatei (ade-nomul de prostata) care este o tumoare mai mult benigna.
AEROFAGIA (aer, aeros = aer; phagein = a manca) este caractezizata prin acumularea de aer in cantitate mare in partea inferioara a esofagului si in cea superioara a stomacului. Aceasta sufe-rinta provoaca balonari, senzatii de nod in gat sau gol in capul pieptului, greutate la respiratie, palpitatii, dureri in drepul inimii etc. Uneori aerofagia este un simptom al ulcerului gastric sau al litiazei biliare. Se recomanda: mesele dese, la ore fixe, cu alimente cat mai putine si cat mai bi-ne mestecate; interzicerea bautului de lichide si a vorbitului in timpul mesei; interzicerea fumatu-lui, a bautului direct din sticla si a mestecatului de guma; purtarea numai de imbracaminte leje-ra, nu stransa pe abdomen; inlocuirea curelei de pantalon cu bretele; repaus la pat dupa fiecare masa (daca e posibil), timp de 30 - 60 minute, cu fata in jos. Se vor evita alimentele: mazare, lin-te, fainoase, produse de patiserie, bauturi dulci, bauturi alcoolice, cafea, ceai, bauturi fermentate (bere, cidru), condimente, sifon, ape minerale etc. Ca ajutor se recomanda:
AFECTIUNILE APARATULUI URINAR. Bolile aparatului urinar pot fi combatute prin sport si miscare in aer liber (care calesc organismul), regim alimentar echilibrat neincarcat proteic sau cu sare, cu aport suficient de lichide. Se vor trata focarele de infectii (amigdalite, adenoidite, apendicite, oti-te, colecistite, afectiuni genitale, granulom dentar, tuberculoza, parazitoze, enterocolite, guta, di-abet). Se vor evita mediile toxice (Plumb, Uraniu, raze Rontgen). Nu se vor lua medicamente de-cat daca este strict necesar (in special antinevralgice). Simptomele in bolile aparatului urinar sunt: modificari de volum ale urinei (normal, se elimina 800-2000 ml/24 ore; daca se elimina sub 800 ml avem oligurie, peste 2000 ml - poliurie; oprirea formarii urinei - anurie); modificari de cu-loare ale urinei (urina rosie - hematuria - semnalizeaza sange in urina; apare in majoritatea boli-lor aparatului urinar precum litiaza, tuberculoza, glomerulonefrite, tumori, cistite etc.; in boli de ficat, culoarea e portocaliu-verzuie sau bruna in icter; medicamentele pot si ele sa schimbe cu-loarea urinei); modificari de aspect al urinei (urina poate fi tulbure din cauza precipitarii de saruri sau din cauza puroiului in urina; modificari de ritm ale urinarii (intarzierea de urinare - opsiurie - sau nicturie - se elimina noaptea); tulburari de mictiune; mictiuni frecvente (de 10-20 ori/zi arata o iritatie vezicala inflamatoare - cistita, tuberculoza - sau mecanice - litiaza, tumoarea - se numes-te polakiurie); usturimi de urinat - disuria sau senzatia de a urina imediat ce s-a efectuat o mictiu-ne - tenesme vezicale, senzatia de urina fierbinte semnalizeaza boli ale vezicii, uretrei sau ner-vilor; retentia de urina este de natura prostatica sau nervoasa; jetul urinar intrerupt; jetul dublu; dificultatea de a incepe urinarea; durerile lombare - sunt afectiuni inflamatoare renale (pielone-frite), de bazin (pielite), litiaze, distensii de bazin; dar ele pot fi si din cauza coloanei vertebrale sau muschilor lombari; edemul renal (caracteristica e umflarea dimineata la pleoape si glezne - sunt albe, moi, nedureroase; se intalnesc in bolile glomerulilor - bolnavul va sta la pat, se va in-trerupe alimentatia, sarea si lichidele); hipertensiunea arteriala (natura renala este data de valoa-rea mare a cifrei minime a tensiunii arteriale); insuficienta renala (oboseala, somnolenta, dureri de cap, ameteli, gust neplacut, greata, varsaturi, diaree, eruptii, sughit; la examen de laborator apare ureea si acidul uric crescut, alterarea continutului de saruri si scaderea densitatii urinei).
AFECTIUNI ARTICULARE DEGENERATIVE. Intr-o faza incipienta, totul porneste de la o infectie spe-cifica. Infectiile se localizeaza in faringe (amigdale), mai rar in alte focare (granulom dentar) de unde toxinele microbului difuzeaza in restul organismului producând reumatism acut. Accesele de reumatism acut se caracterizeaza prin febra, dureri articulare cu umflarea articulatiilor iar când se complica, in special la copii, cu leziuni cardiace (miocardita, endocardita, rar pericardi-ta). Leziunile produse de reumatismul acut sunt portiuni de tesut conjunctiv necrozate (moarte, inlocuite) urmate de formarea de granuloame si apoi sclerozarea leziunilor care scot din functiu-ne zone din miocard sau endocard. Prin aceste leziuni, reumatismul se incadreaza in bolile de colagen. Cu timpul boala evolueaza cronic, afectând articulatiile (artrita), in special pe cele mici si ale coloanei producând dureri si deformatii. Exista si cazuri când evolueaza de la inceput sub aceasta forma. Este recomandat ca locuinta sa fie uscata si insorita. Imbracamintea nu trebuie sa fie prea groasa si sa provoace transpiratie. Iarna, imbracamintea sa fie uscata, incaltamintea co-moda si calduroasa. Se recomanda, in prealabil, o cura de detoxifiere cu Pure Yucca dupa un program specific in cicluri de cate 7 zile timp de 5 sapatamani (1-1-1, 2-2-2, 3-3-3, 2-2-2, 1-1-1), ur-mata de terapia naturista cca. 3 luni cu:
AFECTIUNI CARDIACE. Dintre bolile cardio-vasculare fac parte: ingosarea arterelor (ateroscleroza - ingustarea vaselor de sange), tulburarile de irigatie a creierului si a membrelor, tulburari de ritm cardiac (printre care palpitatiile), ingustarea vaselor coronare si probleme de tensiune arteriala (tensiune marita = hipertonie, sau scazuta = hipotonie). Bolile cardio-vasculare isi gasesc punctul culminant intr-un atac (apoplexie sau criza cardiaca), in anghina pectorala, infarct miocardic sau colaps. Pentru cei afectati de anumite tulburari cardio-vasculare, este bine sa se evite factorii de mediu care ar putea duce la amplificarea afectiunilor deja existente. Unul dintre acestea este TEMPERATURA. Temperaturile inalte ne afecteaza pe toti, dar pot ucide un bolnav cardiac. Reco-mandarile medicilor sunt foarte utile in acest sens: bolnavii trebuie sa iasa din casa ori dimineata devreme, ori seara, cand se mai racoreste putin. In timpul zilei, ei vor purta obligatoriu palarie de soare sau umbrela si se vor deplasa cu predilectie prin locuri umbroase. Pentru acesti bolnavi, baia de soare este strict interzisa, existand riscul infarctului miocardic sau al accidentelor vascu-lare cerebrale. Se recomanda urmatoarele doua scheme de tratament:
AFECTIUNI CARDIO-VASCULARE. Aparatul cardio-vascular (circulator) este alcatuit din inima, ca-pilare, vene, vase si ganglioni limfatici. Sangele se deplaseaza de la inima la tesuturi si inapoi, prin vase. Organul propulsor este inima. Arterele conduc sangele de la inima in diferite parti ale corpului. Venele readuc sangele la inima iar capilarele (retea fina interpusa intre artere si vene) faciliteaza schimbul de substante dintre sange si tesuturi. Circulatia sangelui se face in doua sis-teme: circulatia mare si circulatia mica. Circulatia mare porneste de la ventriculul stang al inimii, apoi prin artera principala - aorta - se ramifica arterial la toate organele si tesuturile. La tesuturi, prin capilare, sangele cedeaza oxigen si substante nutritive, se incarca cu bioxid de carbon si cu deseurile rezultate din metabolism, apoi, prin vene, se varsa in auriculul drept al inimiii, unde se termina circulatia mare si incepe circulatia mica. Din auriculul drept, sangele trece in ventriculul drept din care porneste circulatia mica. Aceasta trece prin artera pulmonara, in plamani. In capi-larele pulmonare, sangele cedeaza bioxidul de carbon adus, se incarca cu oxigen, pe care il transporta prin vene pana in auriculul stang, unde se termina mica circulatie. Sistematizand nu-meroase afectiuni ale aparatului cardio-vascular, vom constata ca la baza sunt doar cateva grupe de boli, care pot evolua in cele mai diferite feluri, asociindu-se sau nu intre ele: defecte innascu-te, reumatismul cardio-articular, endocarditele maligne, miocarditele, bolile pericardului, hiper-tensiunea arteriala, hipotensiunea arteriala, ateroscleroza coronariana, insuficienta cardiaca cro-nica, aritmiile, cordul pulmonar cronic, bolile arterelor periferice, bolile venelor, nevroza cardia-ca. In lupta de prevenire a numeroaselor boli cardio-vasculare cu evolutie cronica, se disting 3 obiective principale:
Eficacitatea profilaxiei bolilor cardiovasculare depinde in primul rand de precocitatea descoperi-rii lor. Daca s-a scapat perioada utila de tratament si bolnavul a devenit cardiac actual, el trebuie sa se trateze atent si periodic. In acest fel se poate prelungi cat mai mult stadiul de compensare a inimii, permitandu-i-se bolnavului un mod de viata apropiat de cel al omului sanatos.
AFECTIUNI OFTALMOLOGICE. Continutul globului ocular este format din umoarea apoasa, crista-linul de forma unei lentile biconvexe si corpul vitros care este o masa gelatinoasa intre cristalin si retina. Lichidele din globul ocular exercita o tensiune intraoculara de 20-22 mm Hg. Cresterea tensiunii determina tulburari in circulatia vaselor ce iriga retina, ducand la alterari ale acestora si scaderea vederii (glaucom). Celulele din retina contin vitamina A. Lipsa vitaminei A din alimenta-tie duce la scaderea vederii. Acomodarea vederii la distanta se face prin capacitatea pe care o are cristalinul de a-si modifica curbura. Tulburarile acomodarii la distanta se pot produce in plus sau in minus, dupa cum urmeaza:
AFTELE (inflamatii si ulceratii in cavitatea bucala) sunt vezicule mici (basicute) localizate pe mu-coasa buzelor sau a obrajilor, mai intai transparente, apoi opace, inconjurate de o margine rosie. Dupa spargerea lor, raman mici ulceratii acoperite de un depozit galbui si o aureola rosie, foarte dureroase. Se vindeca dupa 2-8 zile. Pot aparea si in vulva sau rect (mai ales la copii). Sunt cau-zate de consumarea de substante iritante, toxice, avitaminoze, surmenaj, boli infectioase. De multe ori sursa este infectioasa, microbul fiind luat din lactate de vaci bolnave, iar afectiunea a-pare deobicei cand oraginsmul este stresat, iar sistemul de aparare slabit. Stomatitele pot aparea in general prin exacerbarea florei obisnuite favorizata de tartrul dentar, de iritatii datorita consu-mului de alcool, de substante chimice, condimente, a fumatului, sau a unei igiene dentare neco-respunzatoare. Stomatita virala este de regula cea aftoasa sau cea herpetica, iar stomatita produ-sa de diferite ciuperci este candidoza. Stomatita tuberculoasa si sifilitica este mai rara. Tratamen-tul stomatitelor aftoase se bazeaza pe solutii dezinfectante, preparate imuno-stimulatoare, vitami-nizante, intretinerea igienei gurii si evitarea substantelor iritante. Se recomanda schimbarea ali-mentatiei: evitarea hranei acide, a celei care contine grasimi.
ALAPTAREA DEFICITARA reprezinta o tulburare in secretia lactata a glandei mamare, determina-ta de anumite modificari in corpul mamei produse de factori ce tin de propriul ei organism sau de alti factori externi, pentru care se recomanda urmatoarea schema dedicata de tratament:
ALCOOLISMUL. Abuzul permanent de bauturi alcoolice, cunoscut si sub numele de alcoolism, es-te o suferinta destul de anevoios de tratat, chiar de catre specialisti. Alcoolismul reprezinta mani-festarea constienta sau nu, prin care individul cauta satisfacerea nevoii de a consuma alcool indi-ferent de mijloace sau consecinte, pentru evitarea sevrajului sau a starilor psihice neplacute. Consumul este determinat de dependenta fizica si dependenta psihica. Intoxicatia cu alcool poa-te fi acuta sau cronica. In intoxicatia acuta, datorita consumului recent de alcool in cantitate ma-re, apar tulburari ca: veselie exagerata, apoi tristete si somn agitat. La trezire, alcoolicul nu se simte bine, având cefalee, greturi, etc. In timpul crizei se pot produce tulburari de constiinta si de memorie, uneori insotite de acte anormale de care alcoolicii nu-si mai aduc aminte la trezire. In-toxicatia cronica poate fi urmata de tulburari somatice, neurologice si psihice, precum: ciroza, gastrita, polinevrita, boli de rinichi. Anumite remedii naturale pot fii uneori de un real folos pen-tru atenuarea manifestarilor acute (betia) sau cronice ale alcoolicului, dar si pentru dezintoxica-rea si refacerea organismului.
ALERGIA este reactia violenta a organismului unor persoane la contactul repetat cu anumite sub-stante, denumite alergene. Ele se gasesc in unele alimente (oua, peste, carne, capsuni etc.), in aer (praf de casa, polen, fulgi etc.), in unele medicamente (penicilina, streptomicina, aspirina, pi-ramidon etc.). Cele mai frecvente alergii, clasificate in patru tipuri (I, II, III si IV), se petrec la nive-lul pielii si mucoaselor. Din tipul I fac parte: astmul alergic, rinita nesezoniera alergica, laringita, conjunctivita, urticaria acuta, socul anafilactic etc. S-a observat ca persoanele alergice se imbol-navesc mai putin de cancer, sistemul lor imunitar fiind deosebit de reactiv. Alimentele interzise sunt cele care produc bolnavului reactii alergice.
ALOPECIA. Caderea parului sau alopecia este o suferinta intalnita atat la femei cat si la barbati, ea avand un caracter temporar sau permanent. Cauzele alopeciei sunt: igiena defectuoasa a pa-rului, unele boli de piele, unele medicamente, greseli de alimentatie, vopsirea sau coafarea pa-rului foarte des, stresul etc. Se recomanda masuri igienice: parul va fii pieptanat si periat zilnic, evitandu-se manevrele brutale; parul va fi spalat in mod regulat, la 2 - 7 zile (in functie de gradul de seboree) cu sampon cu gudron; capul va fi tinut, in sezonul cald, chiar pe ploaie sau pe vant, in permanenta descoperit; evitarea fumatului si a stresului. Se vor evita grasimile (mai ales ani-male), conservele, ouale, organele, fainoasele, cafeaua, bauturile alcoolice.
ALZHEIMER. Boala generic denumita Alzheimer este carcterizata morfopatologic printr-o atrofie morfo-cerebrala moderata dar difuza, cu debut obisnuit si predominant in regiunea parietalo-oc-cipitala si respectarea constanta a circumvolutiunilor centrale ale creierului. In aceasta boala le-ziunile nu se limiteaza strict la nivelul cortexului, observandu-se frecvent, dar mai discret, pre-zenta lor si la nivelul altor formatiuni nervoase (talamus, corpii mamilari, cerebel etc.). Boala poate atinge un nivel maxim la varsta de 50 - 60 de ani si o medie la 53 de ani (cunoscandu-se insa si forme precoce inainte de 40 de ani, sau, exceptional de rar, forme juvenile). Nu s-a putut incrimina un determinsim genetic, dar nu poate fi exclusa o oarecare predispozitie familiala, pe fondul careia pot actiona multipli factori favorizanti (traumatisme cranio-cerebrale, hipoxie-ano-xie cerebrala, intoxicatii, tulburari metabolice generale cu rasunet cerebral). Tabloul clinic al bolii Alzheimer este dominat in faza de debut (esalonata de-a lungul a 2-4 ani) de tulburari de memorie (deficit mnezic global si progresiv), tulburari de orientare spatiala intense si precoce, carora li se adauga unele tulburari de apatie. Urmatoarea faza - denumita "de stare" - este domi-nata de stari dementiale masive, care se intersecteaza cu toate functiile intelectuale, printre care atentia (lipsa de concentrare), memoria (atat cea de inregistrare recenta cat si cea evocatoare), orientare (dezorientare spatialo-temporala), judecata, inteligenta, etc. Se mai asociaza tulburari psihice (idei delirante, de persecutie, deliruri onirice, de gelozie) si tulburari de comportament (incetineala si apatie, unoeri intrerupte de accese de agitatie incoerenta, un umor cu nuante de-presive etc). In cazul in care nu este ameliorata/tratata, boala evolueaza lent (5-8 ani), progresiv, in final instalandu-se dementa profunda.
AMETEALA sau vertijul (lat. vertigo = invartire, rotire) este senzatia neplacuta de deplasare in spa-tiu, cu rotirea obiectelor sau a propiului corp, insotita de pierderea echilibrului, greata, varsaturi. Ameteala este un simptom cu caracter acut, paroxistic sau cronic. Ameteala acuta se intalneste in: bolile urechii medii, intoxicatii cu alcool, cu tutun, cu streptomicina, cu chinina, traumatisme, epilepsie, scleroza in placi, tumori cerebrale, tromboze si hemoragii cerebrale, meningita etc. Ameteala paroxistica se manifesta in : spondiloza cervicala, sindrom Meniere, migrena, epilepsi-e, tumori cerebrale, meningita etc. Ameteala cronica este prezenta in ateroscleroza cerebrala, tumori cerebrale, scleroza in placi, dupa traumatisme cerebrale, meningita tuberculoasa, sifilis, boli psihice etc. Ameteala are deci nenumarate cauze, ceea ce impune prezentarea la medic ori de cate ori acest simptom apare, se repeta sau survine brusc si violent. Sunt si ameteli de mo-ment provocate de urcatul sau coboratul cu ascensorul, de privitul in jos de la mari inaltimi, in timpul zborului cu avionul, dupa coborarea din leagan sau in timpul invartirii. Alimentele interzi-se sunt grasimile animale, maioneza, conservele, ouale, bauturile alcoolice.
AMIGDALELE sunt mase de tesut limfatic localizate in partea din spate a cavitatii bucale. Ele pro-duc ahnticorpi destinate sa ajute corpul sa combata infectiile respiratorii. Cand aceste tesuturi se infecteaza la randul lor, afectinea poarta denumirea de amigdalita. Simptomele sunt: dureri in-tense in gat, cu amigdale rosii, marite ca volum; pe amigdale poate exista o secretie sau pot apa-rea pete albe; ganglionii limfatici submandibulari, mariti ca volum si durerosi; febra usoara si ce-falee. Amigdalita afecteaza cel mai frecvent copiii intre 3 si 7 ani, varsta la care este posibil ca amigdalele sa joace rolul cel mai activ in combaterea infectiilor. Deobicei amigdlita nu este gra-va cu exceptia cazurilor cand se dezvolta abcesul amigdalian. In astfel de cazuri edemul care a-pare poate fi suficient de sever pentru a bloca respiratia copilului. Alte complicatii pot fi infectiile articulare secundare (otita medie) si problemele glandelor adenoide. Cauzele amigdalitelor pot fi: infectia cu streptococ, aceeasi bacterie care provoaca si faringita streptococica; virusurile gutu-raiului sau ale gripei (uneori). Pentru a controla amigdalele copilului, puneti-i pe limba coada u-nei linguri si rugati-l sa spuna "aaa" in timp ce indreptati o lumina spre partea din spatele cavita-tii bucale. Daca amigdalele au o culoare rosu-viu, atunci ele sunt inflamate. Terapiile cu produse naturiste sunt eficiente in ameliorarea simptomelor sau in combaterea recidivelor. Insa in primul rand tratati cu antibiotice faza acuta de manifestare. Un abces amigdalian trebuie tratat de un medic de medicina alopata (medicina clasica). Extirparea chirurgicala a amigdaleor nu este o solutie fericita, fiind efectuata mult mai rar in zilele noastre decat in trecut. Actualmente medicii opereaza amigdalele doar in cazuri severe, cum sunt amigdalitele cu caracter recidivant.
ANEMIA este o boala produsa de scaderea numarului de globule rosii din sange sau modificarea lor (forma, marime, incarcare cu hemoglobina, etc.). Dupa origine, anemiile sunt de mai multe fe-luri: prin pierdere de sange ori distrugerea globulelor rosii, prin lipsa de fier, prin insuficienta me-dulara, toate avand insa drept cauza declansatoare insuficienta aprovizionare cu oxigen a tesutu-rilor. Bolnavii de anemie obosesc foarte repede, sunt palizi, acuza ameteli. Mai pe larg, fenome-nele sunt urmatoarele: eritrocitele sunt globulele rosii care contin hemoglobina, pigmentul respi-rator; hemoglobina are proprietatea de a se combina usor cu O2 si CO2 si indeplineste rolul de transportor intre plamani si tesuturi; dupa eliberare de O2 si CO2 ele isi pierd nucleul si devin he-matii (4,5 milioane pe milimetru cub la femei si 5 milioane la barbati); traiesc 100 de zile, iar cele batrane sunt degradate in splina si maduva osoasa; scaderea sub 4 milioane de eritrocite la bar-bati si 3,5 milioane la femei indica o anemie. Anemia se produce din cauza insuficientei aprovizi-onari a tesuturilor cu O2, fenomen avand diferite cauze: organismul nu are hematii suficiente; he-matia nu are suficienta hemoglobina (aport insuficient de Fe - cand, de exemplu, Fe lipseste din sol, deci din vegetatie, din carnea ierbivorelor si nu ajunge la om - se administreaza saruri orga-nice cu Fe); hemoglobina este alterata si nu are Fe disponibil (ca in intoxicatiile cu CO, de exem-plu, in regiunile industriale, cand oxidul de se combina cu hemoglobina si formeaza un compus, carbohemoglobina, deci fara Fe); cand organismul nu mai poate fixa O2 in cantitate suficienta - solutia este schimbarea locului si a aerului incarcat cu oxid de Carbon; este posibil ca sistemul de producere a globulelor rosii, situat in maduva rosie a oaselor, sa nu functioneze si sa nu poata forma noi hematii - aceasta se poate intampla in urma unei iradieri puternice cu raze X sau gama - se apeleaza la tratamente (de preferinta naturiste anti iradiere si mutatii suferite datorita diferi-telor radiatii); fie ca insesi tesuturile nu pot fixa O2 (fiind intoxicate, de exemplu cu cianura). In cazul anemiilor bolnavul devine obosit si palid. Se mareste ritmul batailor inimii, inima trebuind sa pompeze mai mult sange pentru a compensa deficitul de oxigen.
ANEMIA FERIPRIVA. Dupa cum ne spune si numele, boala este o consecinta a unui nivel insufici-ent de fier in organism, aceasta forma fiind frecvent diagnosticata la copii (cam 90% din totalul anemiilor). Cauzele pot fi: aportul scazut de fier in alimentatia copilului; o absorbtie scazuta la nivel intestinal; pierderi de fier (in sangerari mici si repetate); o folosire exagerata a fierului de catre organism (in boli infectioase ca TBC, septicemii). Manifestarile apar frecvent intre 6 luni si 3 ani si intre 11 si 17 ani, cand cresterea corporala este rapida. Principalele semne de anemie sunt paloarea pielii si a mucoaselor (la copil se cauta la ureche, palme si talpi), oboseala la supt, apa-tia, somnolenta sau iritabilitalea, lipsa poftei de mancare sau un apetit capricios; parul este uscat si friabil (se rupe usor), unghiile sunt plate sau au forma de lingurita; cresterea in greutate statio-neaza, in cazurile grave poate aparea chiar retard psihomotor, marirea ficatului, splinei. Diagnos-ticul de anemie nu se pune, insa, numai pe baza acestor semne, fiind necesare examenele de laborator si un consult de specialitate. Un rol important in prevenirea bolii la copilul mic are tra-tarea anemiei mamei in timpul sarcinii, asigurarea unei alimentatii bogate in fier sau suplimente de fier in ultimele luni de sarcina sau in perioada copilariei. Alimentatia la san previne si ea apa-ritia acestei afectiuni precum si diversificarea alimentatiei dupa 4 luni cu alimente bogate in fier (galbenus de ou, ficat) si evitarea excesului de fainoase.
ANGINA PECTORALA se manifesta prin dureri in regiunea inimii sau in partea inferioara a osului stern, descrise de bolnavi in diferite feluri: ca o ghiara, o strangere, o presiune, o greutate, etc. De cele mai multe ori durerea iradiaza in umarul si in membrul superior stang, pana la ultimele degete. Aceste dureri pot aparea dupa un efort fizic, dupa socuri emotionale, dupa mese copioa-se, la contact cu aer rece etc. Adesea cedeaza la repaus sau la nitroglicerina, medicament pe care bolnavii il poarta la ei in permanenta. Atentie! Cand durerea este foarte mare, depasind 30 minute si aceasta nu cedeaza la nitroglicerina, chemati de indata medicul! Pana la sosirea aces-tuia, se va proceda in felul urmator: bolnavul va fi pus in repaus total la orizontala, oriunde s-ar afla; daca sunt posibilitati, i se vor face bai calde (40 grade C) la maini, timp de 15 secunde, repe-tate de mai multe ori, pana la ameliorarea durerilor; se vor masa mainile si talpile in urmatoarele zone: suprarenale, rinichi, plex solar, stomac, plamani, inima si hipofiza. Intre crize - se va abor-da un tratament pe cat posibil natural, pentru rezolvarea problemei si a cauzelor cu mijloacele proprii organismului. Se vor lua de asemenea masuri igienice stricte. Pentru diminuarea riscuri-lor si sustinerea procesului de repunere in forma, bolnavul va avea in vedere evitarea mersului pe jos pe distante mari, a alergarilor dupa un vehicul, a frigului, a trecerilor bruste de la cald la rece, a meselor copioase, a emotiilor, a vizionarii competitiilor sportive pe stadioane, in sali sau la televizor.
ANOREXIA. Pierderea poftei de mancare sau anorexia (anorexia = lipsa poftei de mancare) poate fi intalnita la orice varsta: la sugari, din cauza unor greseli alimentare, a subnutritiei, a iesirii din-tilor, a anomaliilor congenitale bucofaringiene etc; la copiii mai mari cu rahitism, anemie, boli infectioase etc.; la adulti, cauzata de boli febrile, boli de rinichi, tuberculoza, cancer etc. Anore-xia este o perturbare a comportamentului alimentar care se manifesta prin refuzul de a manca, scaderea excesiva in greutate si controlul foarte meticulos al greutatii corporale. Tradus, "anore-xie" inseamna "pierderea totala sau partiala a poftei de mancare", o denumire destul de derutan-ta deoarece in primul rand nu apetitul ci comportamentul alimentar este dereglat. Aceasta dere-glare, care apare de cele mai multe ori la adolescentii aflati la pubertate, implica pierderi in gre-utate de cel putin 15% din greutatea unui organism normal. Tot mai des gasim in ziare sau reviste articole care relateaza probleme de alimentatie ale vedetelor; in special fotomodelele si actritele recunosc ca sufera de anorexie. Cand se vorbeste in general de anorexie, majoritatea cred ca doar femeile sunt victime ale acestei boli. Fals! Tot mai multi barbati se imbolnavesc, la randul lor, de anorexie. Sportivii de performanta prezinta un risc mult mai ridicat de a pierde controlul asupra alimenatatiei lor decat persoanele obisnuite. Mai ales in cazul sporturilor in care estetica sau perseverenta sunt o necesitate, si in cadrul acelora in care sportivii sunt delimitati in diferite categorii de greutate. Antrenorii si supraveghetorii au o mare responsabilitate in acest sens. Exis-ta si o anorexie nervoasa, ea fiind provocata de oboseala sau de unele traume psihice, iar la co-pii ca urmare a comportarii gresite a parintilor, care le satisfac orice capriciu in legatura cu man-carea. Masurile igienice care se impun sunt: indepartarea cauzelor amintite (daca este posibil); combaterea sedentarismului; servirea mesei in conditii igienice, intr-o ambianta placuta; copiii vor fi invatati sa manance singuri, cat mai de timpuriu.
APETIT SEXUAL. Doresti sa te simti mai in forma, sa dormi mai profund, sa indepartezi oboseala si stresul, sa slabesti, sa traiesti mai mult? Atunci paseste pe acest drum catre auto-implinire sta-bilind ca prim obiectiv dezvoltarea apetitului sexual. In urma unui studiu realizat de catre medicii Merryn Gott si Sharon Hinchliff de la Universitatea Sheffield, s-a descoperit ca sexul are toate a-ceste efecte benefice (am putea sa le spunem chiar terapeutice) si multe altele in plus: inima sa-natoasa (a face sex de trei ori pe saptamana, cel putin 20 de minute, duce la reducerea la juma-tate a riscului aparitiei unei boli de inima; unii oameni se ingrijoreaza gandindu-se ca o partida de sex le poate afecta sanatatea in sens negativ; "Aceste cazuri in care inima are de suferit sunt extrem de rare. Daca puteti urca treptele, atunci inseamna ca puteti face si sex - ceea este cu mult mai placut, oricum." - explica dr. Gott); muschi puternici (o partida de sex intareste muschii pelvisului, posteriorului, bratelor si coapselor; Dr. Gott explica: "sexul relaxeaza muschii, asa ca este un tratament foarte bun in special pentru durerile de spate. Cea mai eficienta pozitie pentru dureri de spate este cea cu partenerul deasupra."); mai putin stres (stresul este un adevarat uci-gas al pasiunii, insa o partida de sex produce substanta chimica numita dopamina care anihilea-za hormonii stresului; numai 20 de minute de sex au ca rezultat doua ore de relaxare. "Sexul fa-cut cu regularitate este un adevarat eliminator de stres si poate preveni durerile de cap, tensiu-nea nervoasa, asa ca ganditi-va de doua ori inainte de a folosi durerea de cap ca pe o scuza", co-menteaza medicul); somn mai bun (un pui de somn dupa momentele de pasiune poate constitui un subiect de gluma in cuplu, dar expertii spun ca este ceva natural; nivelul hormonului oxitoci-na, care provoaca somnul, creste de cinci ori dupa momentul orgasmului; aceasta inseamna ca femeile vor pica de somn cam la 20-30 de minute dupa orgasm, in timp ce barbatii nu vor mai putea tine ochii deschisi cam in doua-cinci minute; acest lucru explica de ce se doarme atat de bine dupa un act sexual reusit si de ce barbatii adorm foarte usor dupa ce fac dragoste; "Pentru ambele sexe, acesta este unul din cele mai bune remedii impotriva insomniei", este comentariul medicului); sistem imunitar mai puternic (cercetatorii americani au descoperit ca persoanele care fac sex cu regularitate prezinta constant un nivel mai ridicat de imunoglobulina A in organism de-cat celelalte; la barbati, o partida de sex ridica nivelul de testosteron, substanta care intareste oa-sele si ajuta la transportul hormonului DHEA prin organism, esential pentru un sistem imunitar pu-ternic; de asemenea, cercetatorii au constatat ca femeile care au suferit de cancer la san si care au relatii sexuale frecvente se refac mai rapid decat celelalte); stare de spirit mai buna (contactul intim cu alta fiinta umana reprezinta un analgezic natural - fenomen care se poate intalni si la a-nimale; de asemenea, o partida de sex duce la cresterea nivelului de hormoni, care indepartea-za starile depresive); dorinta mai mare de a face dragoste (foloseste-l sau il vei pierde - este e-nuntul care se potriveste atat de bine muschilor si celulelor cenusii, dar si libidoului; "Asigurati-va partide de sex cu regularitate si va veti pastra dorinta fata de partener. Cu cat simtiti o dorinta mai acuta, cu atat avantajele sunt mai mari si cu atat va veti simti mai bine", explica dr. Gott); pierderea in greutate (hormonul DHEA - dehidroepiandrosteron - ajuta la intarirea oaselor, dar mai are si un alt avantaj pentru organism - ajuta la scaderea in greutate - prin stimularea secreti-ei de colecistochinina care da senzatia de satietate; actioneaza pentru a creste ciclul acizilor grasi, care maresc rata metabolismului si ajuta la arderea caloriilor; de asemenea, ajuta la redu-cerea nivelului colesterolului la ambele sexe; "In timpul unei partide de sex se ard o suta de ca-lorii pe ora. Daca vreti sa scapati de kilogramele in plus, o viata sexuala activa este ceea ce va trebuie", spune medicul); pastrarea tineretii (Dr. David Weeks, neurofiziolog la Edinburg Hospital, estimeaza ca cei din cuplurile care fac dragoste de trei ori pe saptamana arata cu patru-sapte ani mai tineri decat cei care se multumesc cu mai putin sau deloc; activitatea fizica creste nivelul de oxigen, stimuleaza fluxul sanguin si impinge celulele tinere ale pielii la suprafata, ceea ce deter-mina o infatisare mai tanara si o stare de spirit mai buna). Apetitul sexual scazut reprezinta un simptom aparut ca urmare a problemelor de la locul de munca, greutatilor financiare, pierderii unei fiinte apropiate, bolilor, oboselii si, mai ales, copiilor - toate putand avea un impact chiar si asupra celui mai puternic libido. Se recomanda: 1. La femei:
2. La barbati:
ARTERIOPATIE OBLITERANTA. Aceasta suferinta, localizata mai frecvent la membrele inferioare, este consecinta unui proces inflamator (trombangeita obliteranta), degenerativ (ateroscleroza, di-abet zaharat), infectios, etc. al arterelor periferice.In 90 % din cazuri, mobilul prezentarii la medic al acestor bolnavi il constituie durerea aparuta la muschii gambei, sub forma unei crampe care apare dupa un mers pe jos, la inceput dupa o distanta mare, apoi din ce in ce mai mica. Aceasta durere, denumita claudicatie intermitenta (claudicare = a schiopata) dispare, la inceput, dupa un repaus de cateva minute, ceea ce permite bolnavului sa-si reia drumul. In stadiul avansat al bolii, durerea este permanenta, chiar in repaus. In plus bolnavul mai prezinta si alte simptome locale: caderea parului, cianozarea tegumentelor, necroza, ulceratii care se vindeca greu etc. Masuri igienice recomandate: repaus la pat (se aplica la indicatia medicului, in functie de stadiul bolii); repausul indelungat, fara nici un efort fizic este nociv; abandonarea fumatului, definitiv, si evita-rea oricarui contact cu fumul de tigara; incaltaminte larga, cu talpa groasa si elastica, captusita cu blana sau cu alt material izolator; evitarea incaltamintei stramte sau incomode; evitarea frigu-lui si a umezelii; spalarea picioarelor cu apa calduta si sapun, apoi stergere usoara si masaj bland; unghiile vor fi taiate in linie dreapta, pentru evitarea incarnarii, cu mare grija pentru a nu se produce rani; eliminarea jartierelor sau a legaturilor circulare la membrele inferioare , pentru a nu stanjeni circulatia sangelui; purtarea de ciorapi de bumbac sau de lana, cei din material plastic fiind contraindicati; evitarea statului mult timp in picioare sau pe scaun; interzicerea apli-carii de sticla cu apa calda sau perna electrica pe piciorul bolnav; temperatura camerei trebuie mentinuta constanta, evitandu-se variatiile mari; temperatura optima este de 26 - 28 grade C; iar depasirea temperaturii de 32 grade Celsius este nociva.
In cazul pacientilor cu arteriopatie obliteranta insotita de dereglari ale glicemiei se intervine si in corectarea valorilor acesteia, adaugandu-se la tratamentul de mai sus:
In cazul pacientilor cu arteriopatie obliteranta insotita de diabet se intervine si in corectarea valorilor glicemiei, adaugandu-se la tratamentul de mai sus:
In cazul pacientilor cu arteriopatie obliteranta insotita de hipertensiune se se corecteaza valorile tensionale crescute adaugandu-se la tratamentul de mai sus:
In cazul pacientilor cu arteriopatie obliteranta insotita de obezitate se corecteaza surplusul ponderal prin adaugarea in schema de tratament a preparatelor:
ARTROZA este caracterizata prin degenerarea cartilajului si deteriorarea celorlalte componente ale articulatiei, capetele oaselor, capsula si sinoviala. Procesul degenerativ se poate localiza la una sau mai multe articulatii. Cu inaintarea in varsta, suprafetele articulare sunt expuse presiunii, frecarii. Cartilajul devine mai subtire, spatiul articular mai ingust. Pe marginile acestora se depu-ne calciul sub forma de ciocuri, pinteni. Apare durerea iar mobilitatea articulatiei se reduce. Apa-re in special la batrani, dar si la tineri care fac in mod regulat efort mare, la unii sportivi care de-pun frecvent efort mare, la obezi. Deseori se localizeaza la coloana vertebrala (spondil-artroza sau spondilit-artroza), la genunchi, la articulatia coxo-femurala, la maini, etc. Bolnavii respectivi acuza dureri articulare, mai ales cu ocazia primelor miscari sau cu schimbarea vremii. Artroza este o boala reumatica. Se poate face o clasificare a bolilor reumatismale astfel:
Masurile igienice recomandate sunt: evitarea frigului, umezelii si eforturilor fizice mari; comba-terea obezitatii; purtarea de imbracaminte calduroasa in sezonul rece; In cazul artrozei, fac bine: caldura, masajul, gimnastica medicala, preparatele naturale din plante special concepute pentru aceasta afectiune. Chiar daca nu se vindeca total, durerea se reduce si articulatia isi recapata mobilitatea.
ASTMUL BRONSIC se caracterizeaza prin crize de sufocare provocate de imposibilitatea evacua-rii aerului din plamani, din cauza stramtorarii bronhiilor mici. Crizele pot fi declansate de: praf de casa, polen, mucegai, perii, pene, ceata, efort fizic, traume psihice puternice, consum de oua, peste (pestii nu sunt alergeni, ci hrana pe care o consuma), capsuni etc. Manifestarile bolii astma-tice difera dupa severitatea si formele de evolutie. Astfel, in forma usoara, simptomele sunt de scurta durata, manifestandu-se de 1-2 ori pe saptamana. Forma medie presupune si simptome nocturne, prezente de cateva ori pe luna; iar cea severa apare cu semne mai frecvente in special noaptea, activitatea fizica fiind astfel limitata si necesitand dese spitalizari. Senzatia de lipsa de aer, de greutate in respiratie (dispnee), mai ales dificila eliminare a aerului din plamani sunt semnele astmului bronsic, care nu trebuie confundat cu astmul cardiac, datorat unei boli de ini-ma si care presupune un tratament total diferit (se manifesta prin respiratie zgomotoasa, suiera-toare, insotita de o tuse chinuitoare, persistenta, productiva, cu multa expectoratie.) Febra, cand este si ea prezenta, indica asocierea unei infectii (bacteriene, micotice, virusale) - o situatie frec-venta la un astmatic. Boala poate fi insotita si agravata si de o alergie care intensifica reflexul de tuse. Astmul se manifesta mai accentuat noaptea, pentru ca atunci creste secretia de mucus ce produce obstructia cailor respiratorii, in vreme ce crizele cardiace apar cu predilectie dimineata. Din aceste motive, medicamentele se dau seara celor cu astm bronsic, pentru a pregati noaptea, iar la cardiaci se administreaza dis-de-dimineata. Daca iau medicamente seara, cardiacii pot face noaptea hipertensiune, care este foarte periculoasa. De altfel, si bioritmul este diferit la cele doua categorii de bolnavi. Masurile igienice recomandate sunt: evitarea factorilor care declanseaza criza; abandonarea fumatului si evitarea contactului cu fumul de tigara; tratamentul corect al afectiunilor (polipi, sinuzite, amigdalite) ce pot intretine sau agrava boala; calirea organismului; indepartarea din locuinta a covoarelor, pernelor de puf sau a altor obiecte a caror prezenta pro-voaca crizele; schimbarea locului de munca, a locuintei sau chiar a localitatii, daca este nevoie. Alimentele interzise sunt cele care provoaca respectivele crize de astm.
ATENTIA. Exista doua tipuri de atentie, cu totul distincte: una spontana, naturala; cealalta volun-tara, cultivata. Cea dintai forma, neglijata de majoritatea psihologilor, este forma naturala, primi-tiva, veritabila a atentiei. Cea de-a doua este un rezultat al educatiei, al antrenamentului. Atentia este un dar al naturii, repartizata inegal de la un individ la altul. Puternica sau slaba, are drept cauza starile afective. Omul, ca animal, nu da atentie in mod spontan decat lucrurilor care il inte-reseaza, il ating, ii produc o stare placuta, neplacuta ori mixta. Natura atentiei spontane la o per-soana releva caracterul acesteia sau cel putin tendintele sale fundamentale. Ne arata daca avem de-a face cu un spirit frivol, banal, marginit, deschis sau profund. Este foarte intuitiv exemplul unei portarese care in mod spontan da atentie barfelor asa cum pictorul este atras de un frumos rasarit de soare sau cum geologului ii atrag atentia roci in care omul obisnuit nu vede decat niste pietre. Daca atentia are drept cauza starile afective - fapt incontestabil dovedit - iar aceste stari au la randul lor drept cauze tendinte, trebuinte, apetituri, atunci atentia tine de ceea ce este mai profund in individ : instinctul de conservare. Posibilitatea de a fi atent a fost si ramane un avantaj de prim ordin in lupta pentru viata.
ATEROSCLEROZA. Este o boala a arterelor produsa de depunerea pe peretii lor interni, a unor substante grase si a calciului, sub forma de placi denumite ateroame. Ca urmare a acestor depu-neri, lumenul arterelor se ingusteaza, apoi se astupa, dand nastere la alte suferinte mult mai gra-ve (arterita, infarct miocardic, tromboza cerebrala). Vinovatul principal in producerea acestei boli este colesterolul, a carui concentratie normala in sange este de 1,50 - 2,40 g/litru, la barbatii intre 20 - 40 de ani (la femei este cu 10% mai putin). Masurile igienice recomandate sunt: viata echili-brata, program de lucru normal, cu respectarea orelor de odihna; evitarea stresurilor, fumatului, bauturilor alcoolice si abuzurilor alimentare; tratamentul corect al bolilor asociate: hipertensiune arteriala, diabet zaharat, obezitate etc. Se vor evita alimente ca: paine alba, produse de patiseri-e, dulciuri, fasole, linte, mazare, ceai, cafea, alcool, sare (in exces).
B
BALONARI. Un abdomen este considerat normal cand este moale, suplu, elastic si
nedureros la palpare, iar la inspectie sa nu fie marit in volum sau excavat.
In cazul
unor afectiuni, aceste ca-racteristici
nu se mai pastreaza. In cazul diareei, a constipatiei, dizenteriei, peritonitei,
este dure-ros, iar in cazul unor tumori, a unei revarsari de lichid, in caz de
tesut gras abundent, sau la acu-mulare
de gaze in intestine, este cu volumul marit. In acest ultim caz se poate vorbi
de balonare.
BIORITMURILE. In esenta, bioritmurile reprezinta o variatie periodica a energiilor individuale. Da-ca incercam sa le reprezentam grafic evolutia in timp, multi dintre noi vom recunoaste alura sinu-soidala a acestor curbe. Bioritmurile influenteaza viata tuturor. Desi pentru unele persoane efectul bioritmurilor nu se manifesta intotdeauna foarte pregnant, majoritatea simtim o anumita ritmicita-te a starilor emotionale, fizice si intelectuale. Amonizand si imbunatatind bioritmul personal ne putem planifica mai eficient viata. Imbunatatirea bioritmului propriu este, cu alte cuvinte, o forma de medicina energetica extrem de eficienta si benefica pe termen lung. Termenul de medicina energetica sau bio-energetica se refera la terapiile care folosesc camp energetic: electric, magne-tic, sonic, acustic, microunde, infrarosii, pentru a scana sau trata un organism folosind detectia si corectia dezechilibrelor energetice. Cele mai multe dispozitive se bazeaza pe sistemul meridia-nelor energetice de acupunctura. Sub influenta unui camp electromagnetic extern apar schim-bari care se materializeaza la toate nivelele de organizare a materiei: subcelulara, celulara, te-sut, organ, sistem si corp. Influenta campului electromagnetic asupra componentelor si structuri-lor organice este in legatura cu procesele complicate moleculare si biologice de la nivel celular si subcelular. Efectul terapeutic al campului elecromagnetic depinde de particularitatile organis-mului uman. Sistemul nervos este cel mai sensibil la impactul electromagnetic, urmat apoi de cel endocrin. Putem spune ca orice boala sau sindrom poate fi redefinit ca o tulburare aparuta initial la nivelul energiei informationale. Sanatatea poate fi restaurata prin corectarea energetica a a-cestor dereglari, permitind organismului sa-si urmeze calea sa proprie catre autovindecare si restabilirea homeostaziei. Pe langa echilibrarea energetica bazata pe efectul campurilor, se re-comanda utilizarea produselor naturale indigene al caror efect terapeutic este cu atat mai efici-ent cu cat culturile respective inmagazineaza mai intens energia specifica locului de provenienta (locul nasterii). Este eficienta utilizarea in paralel a:
BOLILE PSIHO-NEUROLOGICE DEGENERATIVE. Senescenta este un proces de involutie a functiilor organismului, manifestat invariabil incepand de la o anumita varsta, mai mult sau mai putin inaintata, in functie de particularitatile individuale, precum si de ansamblul conditiilor de viata (alimentatie, clima, profesie, factori sociali, educatie). Cu toate ca procesul de senescenta intereseaza toate structurile si functiile organismului, s-au evidentiat o infinitate de nuantari, procesul fiind mai pronuntat in special la nivelul unor tesuturi sau sisteme incapabile sa-si reinoiasca permanent celulele in timpul vietii, la acestea senescenta incepand mult mai de timpuriu. Ca sa dam numai un exemplu, din cele 14 miliarde de neuroni corticali ce incep sa se piarda inca din copilarie, pierderea ajunge in jurul varstei de 60 de ani la o rata zilnica de 10.000 de neuroni sau chiar mai mult. Dintre multiplele aspecte patologice ce domina perioada senescentei, bolile degenerative merita o deosebita atentie, iar dintre acestea, mai ales atrofiile si sclerozele cerebrale tardive. Bolile degenerative cerebrale se asociaza nu numai cu degradarea sistemului nervos ci si cu procesul de ateroscleroza, ramolismente, demineralizari, accidente cerebrale etc. Bolile degenerative cerebrale debuteaza in mod uzual dupa varsta de 50 de ani (insa aceasta nu este o regula) si sunt caracterizate din punct de vedere morfologic prin tulburari neurologice si psihice variate. Dintre bolile psiho-neurologice degenerative, cele mai intalnite sunt:
BRONSITELE. Bronsita acuta este inflamatia bronhiilor (bronchia = bifurcatia traheei si a ramuri-lor sale) cauzata de: virusuri, bacterii, substante chimice, polenuri etc. Frigul si umezeala joaca un rol important in producerea bronsitei acute. Un astfel de bolnav, cu bronsita acuta, la inceput tuseste sec, ca apoi sa elimine o sputa mucoasa, care, in final, va deveni purulenta. Masurile igie-nice recomandate sunt: repaus la pat, intr-o camera incalzita; aerul din camera va fi umidificat cu doua prosoape inmuiate in apa calda si intinse pe calorifer sau pe un scaun (aceasta metoda se va folosi mai ales pentru copiii care tusesc mult in timpul noptii); suprimarea fumatului si evitarea contactului cu fumul de tigara. Este de dorit abordarea unei alimentatii echilibrate, cu lichide cal-de, din care nu trebuie sa lipseasca fructele si legumele. Bronsita cronica este mai frecventa la barbatii dupa varsta de 40 de ani. O astfel de boala se caracterizeaza prin tuse cu expectoratie mucoasa sau mucopurulenta, cel putin trei luni pe an. Se poate spune despre cineva ca sufera de bronsita cronica numai atunci cand tusea cu expectoratia amintita are o vechime de peste doi ani. Inflamatia repetata a bronhiilor este favorizata de diversi factori: frig, umezeala, schimbari bruste de temperatura, ceata, inhalatii de substante iritante, fumat etc. Atentie! Pe fondul unei bronsite cronice poate evolua latent un cancer, o bronsiectazie sau o tuberculoza pulmonara. Ma-surile igienice recomandate in cazul bronsitei cronice sunt: tratament corect al bronsitei acute; suprimarea factorilor amintiti; calirea organismului; Suplimentele recomandate sunt:
C... CALCULII BILIARI reprezinta o depunere de colesterol, pigmenti, rubina, saruri biliare, carbonati si fosfati de Ca etc. in vezica biliara. Se manifesta prin dureri in partea dreapta cu iradieri pana la umarul drept, frisoane, febra, cefalee, stare generala proasta. Apar ragaiala cu gust amar si varsaturi puternice, crampe dureroase in partea dreapta abdominala cu iradieri in spate sau u-meri, febra, greata, materii fecale decolorate etc. Pentru diagnosticare se fac analize ale sange-lui, urinei, ecografie. Colecistitele sunt inflamatii ale vezicii biliare si pot fi acute sau cronice. Cri-zele apar mai ales dupa consumarea mancarurilor grase, cu carne tocata, a prajelilor, maione-zei, oualelor, rantasurilor, sosurilor. Varsta medie de manifestare este 40-50 de ani, aparand la fe-mei de 2-3 ori mai frecvent decat la barbati. Fierea este secretata continuu de ficat, este depozita-ta in vezica, de unde este eliminata intermitent in intestin - cca. 500 ml in 24 h. Carnea si grasimi-le cresc producerea de bila, in timp ce zaharul o scade. Un obstacol in calea eliminarii ei produ-ce icter in 2-3 zile. Bila contine: 96% apa, restul fiind saruri minerale, colesterol si alte grasimi, iar orice modificare in chimismul ei genereaza, dupa caz: calculi, icter, infectie, cancer. Ficatul este principalul organ de triere a toxinelor. O proasta nutritie, alimente cu conservanti, rafinate exce-siv, medicamentele, infectiile (in special virale) pot epuiza ficatul, scazandu-i capacitatea de fil-trare. Rezulta o bila toxica, verde inchis si foarte coroziva. Apar greturi, varsaturi, jena abdomina-la (dureri, spasme, colici etc). Incetinirea fluxului biliar poate produce calculi mici, calcici. Se im-bolnavesc mai ales persoanele grase, sedentare, constipate, cu diabet sau cu vezica anatomic a-normala, cei care utilizeaza laxative diuretice, femeile care folosesc mult timp pilula contracepti-va ori care se supun la repetate cure de slabire fara sa consume suficienta apa. Forma de mani-festare a unei colecistite acute survine ca urmare a litiazei cand calculul migreaza pe canalele biliare. Apar crampe abdominale, balonare, cefalee. Durerea este puternica si continua sub coas-tele din dreapta si in capul pieptului iradiind din spate. Poate fi insotita de cresterea temperaturii, de aparitia unui usor icter, de colorarea inchisa a urinei, balonare, uscarea gurii, respiratie urat mirositoare, superficiala, gust amar, crisparea fetei. La scurt timp apar varsaturi, la inceput cu continut alimentar, apoi cu bila. Examenul ecografic depisteaza cel mai bine calculii. Se evita ceaiurile de: sunatoare, rostopasca, anghinare, care prin contractia vezicii amplifica durerea. Caldura moderata in zona ficatului si ceaiul de menta ajuta la calmarea durerii, diminuand spas-mul. Se recomanda evitarea alimentelor care pot provoca declansarea crizei, fiind indicata con-sumarea fructelor, legumelor, a spanacului, a ridichiilor negre, a usturoiului si patrujelului, a ule-iului. Se combate sedentarismul, se face gimnastica. Este contraindicat sa se elimine fortat bila in cantitati mari, continuu, deoarece poate irita intestinele ducand la inflamatii si chiar la cancer.
CALCULII URINARI apar din cauza tulburarilor de metabolism, avitaminoza A, hiperparatiroidism, infectii, tulburari ale unor electroliti din sange: Na, Ca, P etc. Dupa compozitia lor chimica, se de-osebesc: calculi urici (litiaza urica), calculi oxalici (litiaza oxalica) si calculi fosfatici (litiaza fosfa-tica). O alimentatie prea bogata in carne va acidifia prea mult urina si va favoriza precipitarea fosfatilor si a carbonatilor. O alimentatie prea bogata in dulciuri si cartofi, cafea, spanac, macris, tomate (alimente oxalifere), va favoriza precipitarea oxalatilor. Concentrarea exagerata a urinei timp indelungat, deoarece se beau prea putine lichide sau se lucreaza la temperatura ridicata, poate fi o cauza a precipitarii sarurilor. Excesul de saruri poate fi adus si din mediul extern: ape minerale consumate timp indelungat, mai ales daca sunt vechi sau alimente bogate in oxalati sau acid uric (viscere, icre, ciocolata). Precipitarile excesive de saruri apar in boli metabolice (di-abet - oxalati, guta - acid uric), intestinale (colite, paraziti - oxalati), ale glandei paratiroide (fos-fati, oxalati) sau ale oaselor (fosfati). Si pH-ul urinei are influenta. Astfel, precipitarile sunt favori-zate de aciditatea mare a urinei (urati) sau de scaderea aciditatii (fosfati, carbonati). Infectiile uri-nare, staza urinara favorizeaza precipitarea. Chiar si ereditatea poate avea un rol. Colicile renale se manifesta diferit in functie de locul unde este piatra (lombare - in bazinet; vezicale - in vezica; tipice - in uretere). Se declanseaza la efort, mers cu vehicule cu trepidatii care se insotesc cu he-maturie. Litiaza favorizeaza localizarea infectiilor la rinichi (pielonefrite). Se vor bea multe lichi-de, in asa fel incat sa urineze 1,5 l/zi pentru a impiedica precipitarea sarurilor. Se vor evita ali-mentele bogate in oxalati si acid uric. Este bine a se evita frigul, mai ales la nivelul picioarelor, e recomandat sa se bea lichide multe, mai ales intre orele 17-19, cand rinichii si vezica urinara au activitatea cea mai ridicata, de asemenea sa se tina o igiena stricta, mai ales la femei, sa se evite folosirea sapunurilor prea tari si a deodorantelor in zona genitala externa. Se vor consuma cea-iuri diuretice. Se pot folosi uleiuri aromate din mesteacan pentru masajul zonei vezicii urinare. Colica renala poate fi produsa de calculii urinari, care se pot bloca in ureter, producand dureri foarte mari, incat poate duce pacientul la delir. Criza poate dura ore in sir. Bolnavul trebuie sa faca o baie foarte calda si prin masarea usoara de sus in jos va incerca sa impinga calculul din uretra in vezica. Daca sufera de inima si este predispus la criza cardiaca, i se va aseza in jurul zonei inimii un furtun prin care curge apa mai rece, sau i se vor aplica comprese reci, atat in zo-na inimii, cat si in jurul mainilor sau pe frunte.
CANCERUL - aceasta necrutatoare boala - ocupa locul doi in lume pe lista cauzelor de deces. Ca-uzele dovedite ale manifestarii fizice a cancerului dupa edificarea privind pretuirea de sine pot fi: bauturile alcoolice; condimentele puternice (piperul si ardeiul iute); excesul de excipienti (cafea, ceai, cacao, cola); alimentele afumate (carnea de porc, pestele); micotoxinele secretate de muce-gaiuri, intalnite pe boabele de porumb, pe arahide, pe soia etc.; nitratii (folositi in agricultura) si nitritii (folositi la tratamentul industrial al carnii de animal sau de peste); tutunul; inactivitatea fizi-ca (sedentarismul); expunerile prelungite la soare; stresul peste limita de suportabilitate a orga-nismului; dezechilibrele hormonale; carentele alimentare (in proteine si oligoelemente); polua-rea atmosferica; intoxicatiile medicamentoase cronice; abuzurile de examene radiologice; para-zitii intestinali; locuirea in case situate pe curenti de ape subterane; contactul cu produse cance-rigene, datorat profesiei etc. Iata o statistica privind frecventa de aparitie a cancerului:
Este bine sa cunoastem simptomele de alarma ale unor cancere, pentru a ne prezenta imediat la medic. Esofag: jena la inghitire, sughit, senzatie de nod in piept care urca; Stomac: greutate sau dureri de stomac persistente, varsaturi cu sange, dezgust pentru grasimi, carne, fumat; Colon si rect: sange vizibil in scaun, scurgeri sanghinolente din anus, constipatie alternata cu diaree, balo-nari dureroase; Laringe: raguseala care persista mai mult de 2 - 3 saptamani, modificarea timbru-lui vocii, tuse cronica; Plaman: tuse care persista mai mult de 2 - 3 saptamani, cu alterarea starii generale, sputa cu firisoare de sange; Vezica urinara: aparitia brusca de sange in urina, care per-sista, dificultati la urinat; Prostata: nevoia de a urina cat mai des, mai ales noaptea, dificultati la urinat (asteptare, blocare, jet slab, durere); Ficat: greutate sau dureri locale persistente, trasaturi supte, slabiciune fizica, greturi frecvente, paloare accentuata, febra; Col uterin: sangerari usoare intre menstruatii (pierderi de culoare roz sau cafenie), uneori provocate de un raport sexual sau in timpul toaletei; cand aceste semne lipsesc, diagnosticul poate fi pus cu ajutorul laboratorului (frotiu vaginal); Uter: sangerari usoare dupa menopauza, care uneori se transforma in scurgeri tulburi sau purulente datorita unei suprainfectii; Sani: aparitia unui nodul in interior sau marirea unui ganglion din subbrat (descoperite cu ajutorul palparii), aparitia unei coji mici sau a unei ec-zeme pe mamelon cu intarirea sa; Leucemie: oboseala, paloare, febra, dureri osoase, infectii frecvente; Sistem limfatic: alterarea starii generale, oboseala, slabire, transpiratii, mancarimi de piele nocturne, tumefierea unui ganglion (gat, subbrat). Piele: o rana care nu se vindeca, o aluni-ta sau un neg care se modifica si sangereaza spontan. Este bine sa cunoastem simptomele de a-larma ale unor cancere, pentru a ne prezenta imediat la medic si pentru a incepe cat mai rapid un tratament, pe cat posibil natural, pentru combaterea acestuia. CANCERUL DE COL UTERIN necesita utilizarea de antioxidanti puternici:
Atentie! Indiferent de forma de cancer nu se va asocia preparatul Culevit cu Shark Aid. Se va ale-ge Culevit pentru cancer imprastiat, in timp ce Shark Aid se va alege pentru tumori localizate. CANCERUL DE COLON SI RECT este mai frecvent intalnit la pacientii la care predomina regimuri-le alimentare sarace in fibre. Modificarile de flora intestinala, constipatia la persoanele cu ali-mentatie densa in general dar saraca in fibre, sunt factori care trebuie luati in seama in carcino-geneza colonului. In cancerul intestinului subtire apar senzatii de voma si colici. In cancerul in-testinului gros apar dureri in zona, alternativ diaree si constipatie. Defecatia se face cu durere. Se recomanda:
CANCERUL DE FICAT necesita terapii intense cu suplimente nutritive bogate in aminoacizi pre-cum:
CANCERUL DE PIELE Tumorile epiteliale maligne se denumesc carcinom sau epiteliom. Tesutul neoplazic este albicios-galbui, cu aspect slaninos sau cu o consistenta dura. Sunt neoformatii no-dulare, ulcerate sau infiltrate, difuze. Apar de cele mai multe ori la fata sau la buze, sub forma unei mici ulceratii cu margini neregulate care se extinde si produce sangerari. 84% din cancerele pielii au fost depistate la persoanele blonde (razele ultraviolete avand probabil un rol). Cancerul pielii are legatura cu pigmentul epidermei (atentie la persoanele blonde) si de modul in care o protejam la aer de radiatii ultraviolete puternice. In acest tip de cancer se schimba culoarea pie-lii, apar umflaturi, sangerari, pete in podul palmelor si talpi. Se recomanda:
CANCERUL DE PROSTATA:
CANCERUL DE VEZICA:
CANCERUL LA PLAMANI este o forma frecventa de cancer care produce nise cu expectoratii san-guinolente, rar hemoptizii, dispnee, senzatie de opresiune toracala, uneori junghiuri. Intai tusea este uscata, apare raguseala si senzatia de plaman incarcat. Culoarea sputei este ca pelteaua de coacaze. Bolnavul slabeste. Cel mai important factor cancerigen in cazul plamanilor este fuma-tul. Conteaza cantitatea de tigari fumate pe zi, dar se imbolnavesc si cei care nu fumeaza dar stau in mediu cu fum de tigara. Agentul principal din tigara vinovat de producerea cancerului este benzpirenul. Agentii cancerigeni provin atat din tutun, cat si din foita de tigara. Alti factori favorizanti sunt inhalarea unor substante nocive si poluarea aerului atmosferic cu substante can-cerigene (fum eliminat prin cosurile fabricilor, gaze de esapament). Atentie! Cancerul la plamani are o evolutie rapida cu raspandire la distanta.
CANCERUL MAMAR este favorizat de scurtarea perioadei de alaptare si cresterea numarului de avorturi ca si tulburarea functiei de reproducere. Cancerul sanului este strans legat de scurtarea perioadei de alaptare. De multe ori doctorii atrag atentia ca femeile care refuza sa-si alapteze co-piii la san sunt mult mai predispuse la cancer. Cancerul la san apare ca un nodul dur, de forma neregulata, in interiorul sanului. Apar secretii si mancarimi. Deoarece nu orice nodul este cancer, se va face control medical. Trebuie acordata o atentie sporita grasimilor animale in exces. Morta-litatea prin cancer este crescuta in randul persoanelor supraponderale. Obezitatea tip hiper(dis)li-pidemie poate duce la cresterea sintezei unor precursori estrogenici considerati promotori ai can-cerului de san. Se va evita fumatul, care duce la cresterea concentratiei de radicali liberi, anu-land actiunea unor antioxidanti, foarte necesari in combaterea cancerului. Se contraiindica mar-garina, deoarece in procesul de productie este hidrogenat uleiul vegetal, ceea ce schimba struc-tura acidului gras natural. Margarina si alte uleiuri vegetale hidrogenate pot declansa boli de ini-ma, ducand la cresterea colesterolului LDL si scaderea colesterolului HDL cu rol protector. Se mai pot declansa si alte forme de cancer.
CANCERUL GASTRIC, cel mai frecvent, produce dureri ale stomacului. Se deosebeste de ulcer deoarece nu este sincron cu alimentatia, ci are un caracter neregulat si progresiv. Apare impreu-na cu simptome precum: scaderea greutatii, pierderea poftei de mancare (in special pentru car-ne), greturi si varsaturi cu aspect de drojdie de cafea, scaun negru, dureros, dureri, usturimi in zona, dificultati la mancat, inghitit, greturi, indigestii. Factorii care favorizeaza aparitia canceru-lui gastric sunt: alimentatia, tutunul si alcoolul, la care se adauga stresul, un element intalnit in toate tipurile de cancer. Aproape 77% dintre bolnavii de cancer gastric au consumat carne grasa prajita. Trebuie atentie in alimentatie deoarece abuzul de grasimi prajite concomitent cu lipsa produselor lactate stimuleaza factorii favorizanti ai cancerului. Grasimile prajite provoaca tulbu-rari ale secretiei gastrice (cu actiune cancerigena), iar lipsa de colina din lapte - cu actiune pro-tectoare asupra mucoasei stomacului - accentueaza aceasta. Se mai adauga si alti factori favori-zanti cum ar fi modul irational de pregatire a alimentelor, mesele neregulate, stresul cotidian, dentitia proasta, etc. In plus, 92% din bolnavii de cancer gastric sunt vechi fumatori, iar 42% alco-olici.
CANDIDA. Deosebit de importante sunt raporturile care se stabilesc inca de la nastere intre fiinta umana si microorganismele din mediul inconjurator. Cu cea mai mare parte dintre aceste micro-organisme omul poate veni numai in mod accidental in contact. Cu anumite microorganisme fiin-ta umana ajunge insa in contact strans. In mod normal, imediat dupa nastere se produce o invazi-e treptata a tegumentului si a majoritatii mucoaselor cu variate microorganisme (in special bacte-rii) care alcatuiesc microflora normala a organismului respectiv. Exista astfel o microflora norma-la a cavitatii bucale, a tubului digestiv, a cailor respiratorii, a carei conservare in limitele unei comunitati constante (biocenoza) este de o importanta deosebita pentru sanatate. Exista insa de multe ori microorganisme parazitare catre traiesc fara un rost anume in interiorul organismului, insa fara a-i crea prejudicii pe moment. Aceasta convietuire exprima insa un echilibru destul de instabil de forte si de interese, care poate fi usor tulburat. Factori variati, unii tinand de mediul extern, altii de organismul gazda, pot modifica aceste relatii in asa fel incat, unele dintre aceste microorganisme pot deveni patogene pentru organismul gazda (incep sa produca tulburari functi-onale, conducand treptat la starea de boala). Bacteriile de orice fel sunt microorganisme unicelu-lare alcatuind regnul Procariote. In clasificarea lor ele sunt oranduite in mai multe ordine, familii, genuri si specii, tinandu-se seama de urmatoarele criterii: confirguratia (coci, bacili, spirale etc.), toleranta la oxigen (anaerobi, facultativ anaerobi si aerobi), mobilitate, capsulogeneza, sporoge-neza etc. Calitatile care confera bacteriilor potentialul nociv (caracteristica patologica sau capaci-tatea de a produce boala) sunt mai multe: infectiozitatea este facultatea unui germen de a pa-trunde intr-un organism receptiv si de a se multiplica in tesuturile acestuia; unii germeni detin o putere invaziva deosebita, adica facultatea de a invinge rapid apararea locala si de a patrunde in circulatia generala este deosebit de pronuntata (bacilii tetanici si difterici, streptococii beta-hemo-litici); patogenitatea reprezinta calitatea unui germen de a declansa fenomene morbide in interi-orul organismului gazda si variaza, pentru acelasi germen, in functie de capacitatea de rezistenta a fiecarui organism; virulenta este o notiune mai complexa, referindu-se atat la infectiozitate cat si la patogenitate, dar introducand notiunea de grad, adica facultatea de a determina efecte pato-gene cu un numar cat mai mic de germeni; capacitatea toxigena caracterizeaza in mod deosebit unele bacterii care isi manifesta patogenitatea (efectul nociv) aproape exclusiv prin formarea de endo si exo toxine; cele mai cunoscute afectiuni datorate actiunii unor astfel de bacterii sunt bo-tulismul, difteria, tetania. Se recomanda:
CANDIDOZA VAGINALA este o boala extrem de frecventa a zonei genitale, determinata de o ciu-perca (fung) numita Candida Albicans. Aceasta ciuperca poate afecta ambele sexe, dar este de 10 ori mai frecventa la femei, mai ales la cele aflate la varsta fertila. Se apreciaza ca 75% dintre fe-mei au cel putin o data in viata un episod de candidoza vaginala, 40-50 % dintre ele avand chiar doua sau mai multe. De retinut si foarte important este ca aceasta boala NU ESTE O BOALA VENE-RICA! Cele mai frecvente simptome sunt: senzatia de mancarime in interiorul vaginului si la nive-lul vulvei (intrarea in vagin); roseata si uneori inflamarea vulvei; secretie albicioasa; miros nepla-cut; uneori, cu ocazia spalarii, poate aparea o senzatie de intepatura in zona genitala; uneori durere in timpul actului sexual. Candida Albicans este prezenta la aproximativ 50% din populatie fara a provoca semne sau simptome de boala si este localizata la diferite niveluri: cavitate buca-la, vagin, tract gastrointestinal. Aceste zone pot constitui, sub actiunea unor factori, adevarate "rezervoare" de Candida Albicans, grabind astfel aparitia manifestarilor. Acesti factori pot fi: con-sumul prelungit de antibiotice; modificari aparute in timpul sarcinii, menstruatiei, menopauzei sau in urma tratamentului cu medicamente hormonale, inclusiv cele anticonceptionale; existenta altor factori de infectie sau boli asociate; deficienta sistemului imunitar; diabetul zaharat dezechi-librat. Exista o serie de masuri care pot ajuta la prevenirea aparitiei candidozei vaginale: practi-carea corecta a toaletei regiunii genitale, prin stergerea (curatirea) din fata catre spate evitand astfel patrunderea si raspandirea germenilor de Candida Albicans dinspre intestin (un "rezervor" important) catre vagin; evitarea ranirii vulvei sau vaginului in timpul spalarii, manuirii tampoane-lor sau in cursul actului sexual; evitarea folosirii acelor sapunuri, saruri de baie, deodorante vagi-nale sau dusuri (spalaturi interne) care contin substante ce pot modifica Ph-ul vaginului; folosirea lenjeriei largi, din bumbac, in locul celei stramte, sintetice, care poate crea un mediu cald si u-med, favorabil dezvoltarii si inmultirii germenilor de Candida Albicans; fierberea lenjeriei intime si a lenjeriei de pat, pentru distrugerea microbului. Aparitia pe parcursul unui an a cel putin 3 e-pisoade de candidoza vaginala defineste candidoza vaginala recurenta, care poate avea o evolu-tie ciclica perturband echilibrul unei vieti sexuale normale, cu impact negativ asupra starii psihi-ce a pacientei. Cauza nu este complet elucidata, dar poate fi cauza unei deficiente a sistemului imunitar. Este posibil de asemenea ca germenii de Candida Albicans sa supravietuiasca trata-mentului la nivelul "rezervoarelor" cu localizare profunda din tesutul vaginal. Candida poate fi transmisa partenerului sexual care poate reinfecta partenera la un nou contact. Tratamentul co-rect se poate face cu un antifungic care sa omoare virusul, cu un produs de detoxifiere care sa elibereze organismul de substantele reziduale rezultate in urma actiunii virusului, cu un produs de refacere a mucoaselor afectate de prezenta virusului.
CARDIOPATIA ISCHEMICA este ischemia (lipsa de sange) coronariana datorata aterosclerozei sau altor factori (stres, alergie, infectii virale, stenoze etc.). Ca simptome, se evidentiaza durerile pre-cordiale (crizele de angor), dispneea, palpitatiile, infarctul (necroza miocardica). In categoria car-diopatiilor intalnim: angina de piept, care are ca simptome durerile retrosternale de intensitate mare, crispante, iradiate in gat, mandibula si in spate (gheara anginoasa); durerile apar dupa efort, expunere la frig, mese copioase, atmosfera poluata, iar in cazuri avansate - in repaus sau noaptea, in timpul somnului; durerea cedeaza dupa un sfert de ora la administrarea de Nitrogli-cerina sau la repaus, reaparand la efort prin blocarea respiratiei, sughit, varsaturi etc.; sindromul intermediar, care este preludiul infarctului miocardic; in acest caz, durerea poate sa apara in re-paus, depasind ca intensitate si durata pe cea din angina pectorala; este important de retinut fap-tul ca durerea nu cedeaza la Nitroglicerina. Bolnavul se va imobiliza la pat pana la sosirea medi-cului; infarctul miocardic apare dupa astuparea brusca a unei ramuri a arterelor coronare atero-sclerotice; in perioada de debut apare de regula scaderea tensiunii, febra, puls accelerat, uneori neregulat (dispnee), tulburari gastrointestinale (greata, varsaturi, balonari); debutul infarctului este semnalat de o durere foarte intensa, ce persista timp de cateva ore sau chiar o zi, care nu cedeaza la calmante si Nitroglicerina, fiind insotita de stari de voma, diaree si tulburari neurove-getative; bolnavul se va imobiliza la pat cat va persista durerea si se va apela de urgenta la me-dic. Se recomanda:
CEFALEEA. Durerea de cap cefaleica (cefaleea sau cefalalgia) este una din cele mai frecvente plangeri prezentate medicului de catre pacienti. Spre deosebire de migrena, unde durerile se manifesta numai la o jumatate de cap, in cazul cefaleei durerile cuprind tot capul. Durerea de cap de tip cefalee poate aparea drept consecinta a unor probleme fizice si psihice precum: anxi-etate, depresie, incordare fizica (in special in umeri si spate), consum exagerat de cafea sau ceai ori intreruperea brusca a aportului de cofeina, alergie alimentara, incordarea ochilor, hipoglice-mie, sinuzita (cefalee frontala), hipertensiune arteriala (cefalee occipitala), spondiloza cervicala, crize de colecistita pe fond sau nu de litiaza biliara, tulburari circulatorii cerebrale, nevralgii cra-niene, mai rar tumori cerebrale, diferite intoxicatii. Cefaleea este de obicei insotita de tulburari digestive, circulatorii, distonii neuro-vegetative sau hormonale. Uneori cefaleea poate semnala o problema foarte serioasa cum ar fi o hemoragie cerebrala sau o meningita si in acest caz pacien-tul trebuie sa mearga de urgenta la medic si sa fie pus sub observatie. Circa 85% din populatia Europei si 90% din cea a SUA sufera periodic de cefalee. In marea majoritate a cazurilor, cefale-ele sunt primare, adica fara modificari organice (cefaleea de tensiune, cefaleea cluster, cefalee diverse fara leziuni structurale) si doar in 8-10% cauza durerilor de cap este o maladie severa a creerului (tumoare, trauma cranio-cerebrala, ictus cerebral, neuroinfectii etc).
CELULITA este o suferinta care preocupa majoritatea femeilor, mai mult din considerente estetice decat de sanatate. Ea este o forma de obezitate, boala care, se stie, are urmari nefaste, mai de-vreme sau mai tarziu. Depunerea de grasime in cadrul acestei afectiuni se face la nivelul bazinu-lui, coapselor, genunchilor, cefei etc., sub forma unor umflaturi, la inceput de consistenta crescu-ta, apoi flasca, cu micronoduli sensibili si chiar durerosi la pipait. Cauzele celulitei sunt: alimen-tatia excesiva, abuzul de medicamente diuretice sau laxative, constipatia, dezechilibrul hormo-nal (excesul de foliculina), tabagismul, alcoolismul, tulburari de statica vertebrala etc. Masurile igienice care se impun sunt: prevenirea sau tratamentul corect al suferintelor amintite si comba-terea oboselii si a surmenajului.
CIROZA este o scleroza a ficatului, provocata cel mai adesea printr-un consum abuziv de alcool, dar la originea bolii se afla si alti factori cum ar fi: unele medicamente luate abuziv (calmante, antibiotice), ingerarea de detergenti, solventi, urmarile unei boli infectioase precum hepatita de tipul B, sifilis, malarie. Boala nu are simptome vizibile imediat, pot trece mai multi ani pana sa-si faca aparitia primele semne tipice: lipsa poftei de mancare, pierderea în greutate, greata, voma, indispozitia fizica, amorteala extremitatilor, paloarea. Un examen de specialitate poate determi-na stadiul bolii. Daca procesul de sclerozare nu a început, regenerarea completa a ficatului este posibila, cu un tratament de lunga durata. Asadar, ciroza este o boala cronica a ficatului caracte-rizata de degenerarea grasa a tesutului hepatic si inlocuirea lui cu tesut conjunctiv. Este o urmare a inflamatiilor ficatului, in special infectioase (hepatita, sifilis, malarie), a abuzului de alcool, in-toxicatiilor cu arsen, fosfor, diferite chimicale, sau urmarea unor tulburari circulatorii. Fibroza fi-catului nu mai permite sangelui sa circule liber in ficat, acesta stagneaza in ramurile venei porte ducand la boli ca splenomegalia, ascita, tulburari circulatorii. Ca manifestari ale bolii se modifica compozitia sangelui, nutritia, functia rinichilor, circulatia. Bolnavul se simte foarte obosit. Are ba-lonari abdominale, dureri la ficat, gust rau in gura, mai ales dimineata, diaree, lipsa de pofta de mancare. Uneori reapare icterul. Ciroza insuficient tratata duce la insuficienta hepatica. Se vor trata corect bolile care o produc, se evita toxinele. Se va tine regim alimentar, se renunta catego-ric la alcool, se evita medicamentele tari. Alimentatia va fi adecvata astfel incat sa nu solicite prea mult ficatul, va fi saraca în grasimi animale, zahar, nu va contine prajeli, va fi bogata in vita-mine, mai ales vitamina C, se vor evita condimentele, se consuma multa varza cruda, suc de var-za, lactate.
COLESTEROL. Pentru buna functionare a inimii sunt necesare colesterol de buna calitate si leciti-na. Cantitatea de colesterol (grasime) este reglata de lecitina. Prin fierberea hranei, enzimele le-citinei sunt distruse si asfel se pierde capacitatea acesteia de a tine sub control nivelul colestero-lului. Colesterolul se acumuleaza in felul acesta in sange. Nivelul lui devine ridicat daca se con-suma multe prajituri, aluaturi, grasimi, prajeli in ulei. Surplusul de colesterol se depune pe peretii arterelor sub forma de placi (ateroame). Astfel este ingreunata circulatia sanguina si apare hiper-tensiunea. Muschii inimii nu mai sunt irigati suficient de arterele coronariene, care se infunda si provoaca angina pectorala. Mai mult, de pe peretii arterelor se poate desprinde un aterom care, in cel mai fericit caz se dizolva in circuitul sanguin. In cel mai nefericit caz, blocarea arterei pro-duce infarctul. De asemenea, colesterol depus excesiv in artere determina ruperea vaselor de sange. Cardiacii cu hipercolesterolemie trebuie sa evite: carnea, grasimile, untul, zaharul rafinat, uleiul presat la cald, painea alba si sarea. In acest sens, valori ale colesterolului intre 1,7 si 2,5 g/litru sunt un semnal de alarma. Valorile normale ale colesterolului sangvin sunt: 1,2 1,7 g/litru. Pentru grabirea vindecarii este recomandat regimul de cruditati.
CONJUNCTIVITA este o boala oculara foarte frecventa, in special la copii, care se caracterizeaza prin inflamarea mucoasei conjunctive. Ca factori de risc in prodcerea afectiunii se evidentiaza: fumul, praful, corpii straini conjunctivali, gazele toxice. Conjunctivitele sint de mai multe tipuri: catarale (conjunctiva este inflamata); purulente (pe linga inflamatie este prezenta si o secretie purulenta, alb galbuie); pseudomembranoase (este prezenta o secretie fibrinoasa cu false mem-brane); nodulare; eruptive. Ca simptome bolnavul acuza usturimi, senzatia de arsura oculara, senzatia de "nisip in ochi", mincarimi, intepaturi. Se recomanda:
CONSTIPATIA. Cauzele acestei suferinte sunt destul de numeroase: bolile de ficat, de intestine, greselile de alimentatie, sedentarismul etc. Tranzitul intestinal mai poate fi intarziat si din cauza unor obstacole situate in afara sau inauntrul intestinului. Cand constipatia persista si este insotita de dureri abdominale si varsaturi, adresati-va imediat doctorului, deoarece, mai mult ca sigur, este vorba de o ocluzie intestinala (incurcatura de mate).
CONTUZIE. Prin contuzie se intelege compresiunea prin soc mecanic a tesuturilor, fara rupturi ex-terne, insotita sau nu de invinetirea pielii. Pentru ameliorarea durerii, stimularea circulatiei in zo-na afectata, refacerea cat mai grabnica a tesutului si cartilajului lezat, precum si pentru impiedi-carea formarii de vanatai, putem apela la un remediu naturist care sa grabeasca, in mod armoni-os, vindecarea.
CONVALESCENTA. Dupa vindecarea unei boli urmeaza o perioada mai scurta sau mai lunga, de revenire treptata la starea de sanatate perfecta. Aceasta perioada, cunoscuta sub numele de con-valescenta (convalescere = a recapata fortele), se caracterizeaza prin astenie, lipsa poftei de mancare, anemie etc. De obicei preparatele naturale potrivite acestei perioade de recuperare sunt cele bogate in nutrienti (de la vitamine si minerale la enzime si aminoacizi), deosebit de necesare organismului pentru repunerea in forma atat la nivel fizic cat si psihic.
CONVULSIILE sunt contractii involuntare si sacadate ale muschilor intregului organism sau numai ale catorva dintre ei, insotite, de cele mai multe ori, si de alte simptome. Convulsiile (convellere = a scutura) se intalnesc atat la copii cat si la adulti. La copii ele apar mai ales in unele boli febri-le (gripa, amigdalita, meningo-encefalita). Primul ajutor pana la sosirea medicului (in convulsii):
De retinut! Copii care fac convulsii trebuie inconjurati cu dragoste si caldura. Bolnavii de epilep-sie (epilepsein = incepe brusc) prezinta convulsii generalizate, care se instaleaza brusc. Cu a-ceasta ocazie ei isi pierd cunostinta si cad la intamplare, suferind, uneori, leziuni grave. In timpul convulsiilor acesti bolnavi prezinta spume la gura si emisii involuntare de urina. Primul ajutor pa-na la sosirea medicului (convulsii pe fond epileptic):
Masurile igienice pentru bolnavii de epilepsie sunt:
COXARTROZA, ca orice reumatism degenerativ se manifesta prin deteriorarea cartilajului articu-lar si leziuni osoase de vecinatate la nivelul articulatiei coxofemurale (sold). Coxartroza este asa-dar artroza soldului. Printre cauze acestei afectiuni trebuie luate in seama si imbatranirea tisula-ra, factorii nervosi si ereditari. Artrozele (fie ca este vorba despre coxartroza sau de alte afectiuni articulare degenerative) sunt considerate de origine metabolica si endocrina (apar in obezitate, diabet, tulburari de secretie ovariana) sau factori mecanici (conditii statice defectuoase, ducand la uzura cartilajelor), traumatisme, factori circulatori (tulburari vaso-motorii, varice), viroze etc. Simptomul principal este durerea care apare mai ales dimineata, la primii pasi, si cand se schim-ba vremea. La miscari se aud scartaituri. Cu timpul se instaleaza anchiloza si deformatiile. La ra-diografie se vad osteofite, deformatii si osteoporoza. In coxartroza durerile nu sunt violente, dar persista, agravandu-se la mers si ameliorandu-se in repaus. Pe langa durerea produsa in timpul miscarii, alt simptom este intepenirea articulatiei in repaus cu revenirea la normal dupa primele miscari. Dupa limitarea miscarii care este din ce in ce mai suparatoare, in formele evoluate apa-re schiopatatul si durerile persista la repaus si noaptea. Nu se va sta pe scaun mult timp, nu se va merge mult si se vor evita treptele. Se va acorda o atentie deosebita stresului ca atitudine fata de evenimente, urmarindu-se detensionarea psiho-emotionala si cultivarea unei atitudini constructi-ve fata de noi in primul rand si fata de intamplarile si evenimentele din viata noastra in al doilea rand.
CRAMPELE MUSCULARE (CARCEI) sunt un simptom al carentei de minerale.
D... DEMENTELE SENILE (senilitatea) debuteaza obisnuit intre 65 si 70 de ani, mai rar si neobisnuit sub aceasta varsta (considerata uzuala pentru dementele presenile) si evolueaza spre o regresie glo-bala a activitatii intelectuale si a personalitatii bolavului, ca urmare a procesului de atrofie corti-cala, cu placi senile si degenerescente neurofibrilare. Dementa senila este mai frecventa la femei decat la barbati (1,5 - 2 la 1), de multe ori debutul fiind greu de stabilit deoarece boala se insta-leaza insidios si treptat. S-a discutat mult despre implicarea unor factori de natura personala in declansarea bolii. Un rol deosebit l-ar detine anumite traume suferite in primii ani de viata si care ar determina o diminuare a capacitatii de adaptare la varsta adulta si ar constitui o stare predis-pozanta la imbolnavire in perioada de maturitate a vietii. Actualmente este recunoscut faptul ca stresul impreuna cu alte boli (cerebrale, extracerebrale) precum si anumite caracteristici genetice constituie factori declansatori ai dementei senile. Debutul bolii se caracterizeaza printr-o diminu-are progresiva a functiilor cerebrale, in special a memoriei si orientarii. Un alt semnal este apari-tia de confabulatii... la inceput se observa unele mici erori (greseli ocazionale) referitoare la une-le detalii ale evenimentelor sau actiunilor, pentru ca mai apoi, cu timpul, insusi evenimentul in sine sa fie uitat. Gandirea devine lenta, pacientul incepe sa se incadreze in anumite sabloane de mult insusite, se ingusteaza cercul preocuparilor, se constata o schimbare a comportamentului afectivo-emotional, tinuta neingrijita, neglijenta in general, activitate stereotipa, intalnindu-se frecvent colectionarismul de obiecte inutile, episoade psihotice de furie, irascibilitate, etc. In cea de-a doua faza a bolii - numita "de stare" - sindromul predominant devine amnezia progresiva, initial manifestata doar in ceea ce priveste evenimentele recente, cele din trecutul indepartat mentinandu-se inca bine conservate. Din moment ce tot ceea ce ajunge sa-si mai aminteasca bol-navul sunt evenimente din copilarie, adolescenta, tinerete, acesta ajunge adesea sa se considere copil sau tanar si sa se comporte in consecinta. Dezorientarea este mai intai temporala si ulterior spatiala, bolnavii uitandu-si numele, adresa, ratacindu-se pe strada, in curte, in casa sau in spital. Pe langa aceste simptome majore, apar tulburari de gandire si limbaj, acestea devenind dezor-donate, cu pierderea sirului ideilor, cu repetitii de cuvinte si expresii, uneori fara legatura intre ele. Bolnavii pot prezenta anumite accese depresive, maniacale sau paranoide si halucinatii. In stadiul final al bolii, cand viata psihica abia mai palpaie in organismul bolnavului, se instaleaza o stare de apatie, deteriorare intensa psihica si somatica, ajungandu-se la o existenta mai mult ve-getativa care duce, intr-un timp mai lung sau mai scurt (in medie 3-5 ani) la moarte, in urma unor complicatii de tip pulmonar, renal, cardiovascular, etc. Semnele bolii, din punct de vedere al mo-dificarilor neurologice, nu sunt evidente, constatandu-se uneori reflexe pupilare lente, un tremur al degetelor mainii, usoara deformare a mersului - cu pasi mici si cu lipsa ridicarii piciorului de pe sol. Electro-encefalograma evidentiaza trasee plate, cu ritmuri lente, difuze. Pneumo-encefa-lograma arata dilatarea ventriculara, cu atrofie cerebrala in grade diferite. Se recomanda trata-mentul de doua ori pe an: 3 luni tratament, 3 luni pauza, 3 luni tratament, 3 luni pauza:
DEPRESIA. Stresul poate cauza probleme de ordin psihic deosebit de grave. Cea mai frecventa a-fectiune provocata de diferite forme de stres este depresia, care in forme agravante poate duce chiar la sinucidere. Depresia se caracterizeaza prin pierderea intereselor si a bucuriilor si o redu-cere a energiei vitale ducand la o fatigabilitate crescanda si la o activitate cotidiana scazuta pre-cum si la o motivatie de angrenare in viata de zi cu zi mult diminuata. Peste 10% din persoanele care merg la consult in asistenta medicala primara, prezinta simptome ale depresiei. Un studiu al "Ligii Romane pentru Sanatate Mintala" releva ca peste 30% dintre romani sufera de afectiuni psi-hice, iar 60% sufera de tulburari afective. In fiecare companie romaneasca, 40% din lucratori pre-zinta un nivel de stres crescut, iar peste 10% din ei sufera deja de o tulburare depresiva, sustine doctorul Dan Ghenea, specialist psihiatru, care a efectuat un studiu intr-o fabrica de la noi. Speci-alistii psihiatri spun ca depresia este cea mai des intilnita consecinta a stresului din viata de zi cu zi. Simptome frecvente in depresie:
In urma persistentei starii de depresie pot aparea simptome somatice, care sunt diverse si nespecifice:
Sa presupunem ca aveti 200 de angajati. In oricare moment i-am testa, 10% din acestia ar indepli-ni criteriile pentru un episod depresiv usor, mediu sau sever. Altfel spus, in fiecare zi exista in compania dumneavoastra 20 de persoane depresive. Daca aceste persoane care sufera de depre-sie vin la serviciu, productivitatea lor este mai scazuta in medie cu 25%. Astfel, intr-un an, pierde-rea suferita de firma este de 1.250 de zile de lucru (6,25 zile de lucru pierdute de fiecare angajat intr-un an).
DERMATITA Invelisul exterior al corpului nu depaseste 1 mm, dar are o structura complexa, a-vand rolul de a feri organismul de agentii externi si de a elimina in exterior unii produsi ai orga-nelor interne. Suprafata pielii este de aproximativ 1,5 m2 si greutatea de circa 3 kg. Este alcatuita din epiderma (strat de celule care se descuameaza), derma (cu fibre elastice, corpusculi tactili, capilare si terminatii nervoase care dau sensibilitatea) si hipoderma de sub derma (fibre conjun-ctive si tesut gras care asigura alunecarea pielii pe organe ca oase, muschi - aici se depoziteaza grasimea supraponderalilor). Glandele sudoripare ies prin mici pori la suprafata pielii. Descuama-rea epidermei, sudoarea, grasimea, bacteriile si praful alcatuiesc murdaria de la suprafata pielii si care apare pe tesaturile hainelor. Pielea ajuta deci excretia, termo-reglarea - prin evaporarea sudorii - si are o mare sensibilitate la factori externi (temperatura, intepare, contact etc). Igiena pielii este foarte importanta pentru buna ei functionare.
DIABET Simptomele principale ale acestei boli sunt: poliuria (urina in cantitate mare, intre 2-5 litri in 24 de ore); polidipsia (sete exagerata cu un consum mare de lichide); polifagia (consum exage-rat de alimente); slabire accentuata. Diabetul se va trata numai de catre medic, colaborarea bol-navului fiind de cea mai mare importanta, in sensul respectarii cu strictete a regimului alimentar si a administrarii de insulina. Cateva remedii naturale se pot dovedi foarte folositoare bolnavilor de diabet zaharat. Masurile igienice pentru bolnavii de diabet zaharat constau in combaterea o-bezitatii, a aterosclerozei si a hipertensiunii arteriale, cand aceste suferinte sunt asociate. Ali-mentele interzise: smochine, stafide, prajituri, dulciuri, vin rosu sau dulce, inghetata, prune, bere, must, ciocolata, bauturi alcoolice.
DIAREEA este o suferinta destul de frecventa, mai ales in sezonul cald, cauzele sale fiind: greseli-le de alimentatie, infectiile, unele boli de intestine etc. Scaunele diareice sunt afectiuni inflama-torii ale intestinului subtire si gros, cu evolutie acuta sau cronica, insotite sau nu si de alte simpto-me ca: febra, varsaturi, colici abdominale, anorexie, stare de deshidratare si scadere in greutate. Daca procesul patologic afecteaza doar intestinul subtire, atunci se vorbeste despre enterita. Daca localizarea preferentiala este intestinul gros, se vorbim de colita. De cele mai multe ori procesul infectios afecteaza atat intestinul subtire cat si pe cel gros, astfel incat in majoritatea cazurilor este vorba despre enterocolite, al caror simptom caracteristic il constituie aparitia de scaune diareice apoase, mucoase, muco-grunjoase, muco-sanguinolente sau sanguinolente pure, in functie de germenii patogeni care le produc si de rezistenta organismului bolnavului. In astfel de cazuri se recomanda repaus la pat, comprese calde pe abdomen si regim alimentar restrictiv, total sau par-tial, cel putin in primele 24 ore de boala. Masurile igienice sunt: evitarea meselor copioase, a mancatului rapid si a emotiilor mari; interzicerea consumului de lichide in timpul mesei; mesele vor fi luate la ore fixe, de 5 ori pe zi, mestecand alimentele cat mai mult si cat mai bine in gura, inainte de a fi inghitite; intre mese vor fi consumate bauturi calde; in timpul noptii abdomenul va fi invelit intr-o flanela groasa. Colitele de fermentatie rezulta din consumul excesiv de fainoase, cruditati in combinatie cu disfunctia de pancreas exocrin. In colitele de fermentatie, alimentele interzise sunt: legume si fructe crude sau uscate, paine neagra (mai ales calda), carne de porc, de gasca, de rata, vanat, grasimi prajite, mezeluri, branza fermentata sau foarte sarata, oua praji-te, supe grase, sosuri, inghetata, gogosi, miere, dulceata. Colitele de putrefactie rezulta din con-sumul excesiv de alimente proteice (carnuri), in combinatie cu o insuficienta digestie a lor (pe linie biliara, pancreatica, gastrica). In colitele de putrefactie, alimentele interzise sunt: lapte, branzeturi fermentate, smantana, carne grasa (porc, gasca, rata), vanat, organe (rinichi, ficat), sardele, grasimi, ciuperci, patlagele rosii, ridichi, sfecla, ciocolata, bere, tuica, vin alb. Tratamen-tul este urmatorul:
DISCOPATIA Structura complexa a coloanei vertebrale nu exclude posibilitatea aparitiei unor probleme de la cele simple la cele complexe. Modificarile aparent minore in aliniere sau echili-bru la orice nivel - disc, vertebra, articulatie - se pot transforma in afectiuni dureroase. Discopatia vertebrala (lombara) reprezinta o "boala a discului vertebral" manifestata, de obicei, printr-o de-teriorare a discului de la nivelul coloanei vertebrale lombare. Daca discurile intervertebrale nu sunt integre, atunci spatiul intervertebral se ingusteaza, ceea ce poate duce la compresie pe ra-dacina nervoasa. Deteriorarea discurilor vertebrale de la nivelul coloanei vertebrale lombare se numeste discopatie lombara. Daca discul dintre vertebrele lombare se deterioreaza si nu se inter-vine cu nici un tratament, el se poate rupe producandu-se hernia de disc.
DROGURI Marijuana si hasisul provin din aceeasi planta - canepa indiana, sau cannabis sativa. Marijuana se extrage de fapt din frunzele si tulpina maruntite, iar hasisul din rasina razuita de pe plantele in floare. Ambele pot fi deopotriva fumate sau mestecate. In primul caz, efectul dureaza intre una si trei ore, iar in cel de-al doilea, patru pana la zece ore, dar se face simtit mai greu. Spre deosebire de alte droguri interzise de lege, hasisul si marijuana au o proprietate neobisnui-ta - aceea de "toleranta inversa", fapt care se traduce prin faptul ca dependentii au nevoie de o cantitate mai mica de drog pentru a-i simti efectul decat cei care il incearca prima data. Practic, aceste droguri actioneaza ca intoxicanti, relaxanti, tranchilizanti, stimulenti ai apetitului si halu-cinogeni slabi, desi efectele difera in functie de individ. Cocaina este un vasoconstrictor, un sti-mulant al sistemului nervos central si are capacitatea de a potenta efectele stimularii nervoase. Aplicata extern, blocheaza impulsurile nervoase, producand o stare de toropeala. Efectele de scurta durata ale cocainei (aproximativ o jumatate de ora) sunt: euforie, senzatie de energie psi-hica si incredere in sine. Dependenta insa este foarte puternica, persoanei dependente de cocai-na fiindu-i necesare cantitati din ce in ce mai mari. Efectele negative ale cocainei sunt multe si puternice: hemoragii nazale, transpiratii reci, pierderi ale poftei de mancare, uneori senzatia de gandaci care umbla pe corp, convulsii, varsaturi, soc anafilactic si moarte. Toxicitatea cocainei nu este usor de apreciat; chiar doze mici de drog, cu o umplutura nepotrivita sau ingerate de per-soane alergice la aceste substante, pot fi letale. Tirosina, un aminoacid ce se gaseste de obicei in carne si in grau, poate atenua depresia, oboseala si iritabilitatea care ingreuneaza atat de mult renuntarea la cocaina si in general la drog. La Fair Oaks Hospital din Summit, New Jersey, cocai-nomanilor li se administreaza acest aminoacid, in suc de portocale, timp de douasprezece zile. Pe langa tirosina, li se dau de asemenea vitamine B (tiamina, nicotinamida si riboflavina), vitami-na C, vitamina E si hidroxilaza corespunzatoare care ajuta tirosina sa actioneze in organism. Re-zultatele obtinute au fost cu adevarat remarcabile. Sunt foarte utile multivitaminele si multimine-ralele forte, dimineata si seara. De asemenea extractele naturale din plante care actioneaza pe calmare si reconstructie a conexiunilor celulelor nervoase direct pe scoarta cerebrala si pe siste-mul nervos central sunt de asemenea de mare ajutor. Mai mult, toate vitaminele grupului B - mai cu seama B12, B6, B1 si o dieta foarte bogata in proteine pot oferi in completarea preparatelor de mai sus cele mai bune rezultate. DURERI MENSTRUALE Delicatul echilibru hormonal al ciclului menstrual lunar poate fi cu usurinta deranjat de factori precum stresul, o schimbare in regimul alimentar sau in greutate, prea mult sau prea putin exercitiu fizic. Problemele menstruale includ cilcuri abundente sau dureroase, ne-regulate sau rare. Adesea, nivelurile de hormoni se pot normaliza pe cale naturala, fara medica-mente. Cea mai obisnuita problema menstruala este durerea in timpul ciclului (dismenorea), mai ales la adolescente si femei tinere. De cele mai multe ori in jurul varstei de 25 de ani si dupa o nastere se calmeaza. Durerea care deobicei incepe chiar inainte de ciclu, dureaza pana la 12 ore si poate fi severa, cu posibil efect negativ asupra vietii cotidiene. Durerea menstruala simtita ca o crampa in abdomenul inferior survine adesea in valuri si poate fi insotita de greata si dureri in sale. Crampele sunt cauzate de contractiile uterului si sunt asociate cu un nivel crescut dintr-o substanta similara hormonilor, numita prostaglandina. Un regim alimentar nesanatos si lipsa de exercitiu fizic pot inrautati crampele. Daca incepeti sa simtiti o astfel de durere dupa 40 de ani sau daca apare dupa ani de cilclu fara dureri, este posibil sa fie vorba de o afectiune cum ar fi endometrioza, o boala in care bucati din captusala uterului sunt impinse in cavitatea pelviana si se aseaza pe alte organe. In fiecare luna aceste celule se umfla si singereaza, putand inflama celelalte tesuturi.
E... ECZEMA (ek = in afara; zein = a fierbe) se manifesta prin pete rosii insotite de mancarimi sau ba-sici mici, care se sparg si zemuiesc. In final ele se acopera de cruste si scuame, dupa care pielea se va reface. Se recomanda: evitarea contactului cu substante care pot produce eczeme precum medicamente pe baza de mercur, sulfamide, antibiotice, produse cosmetice (ruj, rimel, pudra), detergenti, unele sapunuri, imbracaminte sintetica, indepartarea substantelor chimice de pe piele (cand este cazul), prin spalare cu apa, ser fiziologic, substante neutralizante, tratamentul corect al unor boli de ficat, de stomac, care intretin eczemele, evitarea consumului de alimente precum: conserve, branzeturi fermentate, grasimi animale, peste gras, condimente, crustacee, bauturi al-coolice, fragi, capsuni, cafea, ciocolata etc.
EDEMELE sau umflaturile se datoreaza cresterii lichidelor din tesuturi, mai ales ale celor din pie-le. Ele pot fi generalizate, cand se vorbeste de anasarca (ana = imprejur, sarkos = carne) sau lo-calizate la pleoape, gambe, labe etc. Edemele se intalnesc in: boli de rinichi, boli de inima, boli de ficat, dupa traumatisme, dupa un regim alimentar lipsit de proteine sau vitamine timp indelun-gat etc. Edemele membrelor inferioare se mai datoreaza statului prea mult timp in picioare sau dupa mers pe jos, pe distante mari, mai ales la persoanele cu varice.
EMFIZEMUL PULMONAR reprezinta marirea plamanului prin dilatarea alveolelor plamanilor dato-rita distrugerii unei parti din elementele elastice ale tesutului pulmonar, scleroza interstitiala si insuficienta partii drepte a inimii, in special datorita bronsitelor cronice. Se datoreaza in majori-tatea cazurilor, ca si astmul cardiac si bolile tiroidei, ficatului dereglat (presiunea ascendenta a ficatului ducand la marirea bronhiilor, a plamanilor si a inimii), dereglarii glandei tiroide si, nu in ultimul rand, silicozei (de la inhalarea pulberilor continand bioxid de siliciu). Emfizemul pulmo-nar se mai datoreaza si tusei convulsive. In vechime se intalnea des la suflatorii in sticla si la ba-tranii cantareti. Suprafata respiratorie a plamanilor se micsoreaza, scleroza interstitiala face ca o parte din alveole sa fie distruse impreuna cu capilarele acestei zone. In faza avansata de emfi-zem apare deci ischemia plamanilor. Pe langa bronsita cronica, alte boli favorizeaza emfizemul: astmul bronsic prelungit, pneumoconiaze, supradestinderea mecanica la suflatorii de sticla, la muzicanti in cazul instrumentelor de suflat, scoaterea unei parti de plaman. Emfizemul apare mai ales la barbatii in varsta care prezinta dispnee, cianoza fetei. Tratamentul consta in tonifierea inimii, calmarea tusei, imbunatatirea capacitatii respiratorii si a aportului de oxigen, existand in acest context si alternative naturale de tratare.
ENTORSA se produce in urma unei miscari bruste si fortate, din care cauza ligamentele si capsula articulara se intind sau chiar se rup, provocand, in felul acesta, o hemoragie locala, marcata prin invinetirea pielii. Spre deosebire de luxatie, in entorsa oasele care alcatuiesc articulatia respec-tiva nu sunt deplasate. Entorsele se intalnesc la: sportivi, obezi, sedentari, la cei care poarta in-caltaminte neigenica (tocuri inalte, tapa prea groasa). Uneori entorsele sunt insotite de fracturi.
ENUREZIS Aceasta boala consta in eliminarea urinei in mod involuntar si inconstient, mai ales in timpul noptii. Se poate spune despre un copil ca sufera de enurezis numai atunci cand face "pipi" in pat dupa varsta de 3-4 ani. Suferinta poate dura pana la pubertate, cand, in cele mai multe ca-zuri, ea dispare spontan. Eliminarea involuntara de urina se mai intalneste si la persoanele varst-nice, la unii obezi sau la femeile cu prolaps uterin. In acest caz este vorba de incontinenta urina-ra. Anumite voci medicale sustin ca tratamentul enurezisului se incepe dupa varsta de 7 ani, du-pa altii autori chiar dupa varsta de 4 ani.
EPILEPSIE Centrii nervosi sunt grupari de neuroni care transmit comenzi corpului prin impulsuri nervoase (mici curenti electrici). Aceste impulsuri nervoase se transmit prin nervi pana la plaman, inima, muschi, organele de simt, glande, determinandu-le modul de functionare. Pentru a a ne misca, a manca, a mirosi, etc. neuronii din centrii nervosi descarca impulsurile intr-un anumit ritm si intensitate. Daca impulsurile descarcate de centrii nervosi nu au frecventa si intensitatea normala (asa cum este necesar pentru functionarea normala a organismului), ci descarcarile sunt mai degraba sub forma unor furtuni electromagnetice, atunci apar tulburari neuro-motorii (crize). Tulburarile neurologice de tip epileptic - crizele de epilepsie - sunt determinate de descarcarea anormala, violenta, frecventa si imprevizibila a impulsurilor nervoase la nivelul organelor de simt si sistemelor functionale ale corpului. Asadar epilepsia este o afectiune cronica caracterizata prin atacuri repetitive de tip spasmodic sub forma de manifestari motorii sau senzoriale anormale, in-voluntare, cu modificare a comportamentului psihomotor. Acest tip de criza poate fi primar (fara o cauza cunoscuta) sau secundar (aparut in urma unor tratamente electro-convulsiviante, sincopa, ingestie de substante toxice si sevraj, infectii acute sau traumatisme cerebrale, febra). In functie de centrul (sau centrii) nervosi de unde se descarca impulsurile, crizele pot fi:
Despre epilepsie, boala cu o mare variabilitate clinica, se crede ca are un oarecare determinism genetic, dar este influentata si de factori exogeni care pot actiona inca din perioada de fat si apoi pe parcusul existentei individului. Diagnosticul se stabileste pe baza istoricului, a deschiderii cri-zei (mai ales de catre anutraj), a examenului clinic, a traseului electro-encefalografic in criza si intercritic, iar uneori prin tomografie computerizata sau rezonanta magentica nucleara, pentru cauzele secundare. La trezire, pacientul nu-si aminteste nimic. Convulsiile pot debuta la orice varsta. Studiile populationale efectuate in tarile dezvoltate, au aratat ca 2-4% dintre locuitori pre-zinta crize recurente intr-un moment al vietii. In tarile lumii a III-a si in zonele urbane, incidenta este dubla. Crizele epileptice pot dura de la cateva secunde la cateva minute, iar modul lor de prezentare orienteaza spre focarul anatomic de origine. Poate fi criza paroxistica majora (atacul propriu-zis) si perioada post-criza. Fenomenul de aura - care precede suspendarea cunostintei - constituie un simptom, semnal ce avertizeaza bolnavul de iminenta paroxismului (crizei) dar ca-re, avand o toleranta redusa, nu il lasa sa-si aleaga locul caderii. Dupa cum am rezumat mai de-vreme, tipul de manifestare poate fi motorie (convulsii localizate intr-un segment al corpului care se va generaliza), vegetativa (contractie laringiana, spasm gastric, salivatie, masticatie, valuri de caldura, frig, durere, orgasm), senzoriala - auditiva (zgomote, voci, sunete), senzoriala - vizuala (pete luminoase, stelute, imagini caleidoscopice, flacari, explozii, oameni sau animale fantastice, viziuni grotesti), senzoriala - olfactiv - gustativa (cu impresii dezagreabile), sau psiho-afectiva, manifestata prin fenomene de tip "deja vazut" sau "niciodata nevazut" si fenomene obsedant - delirante de tipul "isi aud propriile ganduri". Paroxismul major (gradual sau fulgerator) este inso-tit de cadere si convulsii. Faza convulsiva dureaza aproximativ 60 de secunde, timp in care bol-navul este in apnee (i se opreste respiratia). Urmeaza faza stertoroasa (respiratie ampla, zgomo-toasa cu hipersalivatie), care poate dura cateva minute si in timpul careia bolnavul pierde urina, uneori si materiile fecale. In continuare bolnavul se trezeste dupa o perioada de somn fiziologic. La trezire pacientul nu isi aminteste nimic (amnezie lacunara) sau prezinta o stare confuza. In perioada post-criza pot aparea: cefaleea, somnolenta sau sa persiste anomaliile neurologice aparute anterior, mai ales cele din aura, cu durata variabila de la minute pana la zile.
EPISTAXIS Hemoragia nazala, cunoscuta sub numele de epistaxis (staxis = a curge picatura cu picatura) are numeroase cauze: caldura foarte mare, traumatisme ale piramidei nazale, schim-bari bruste ale presiunii atmosferice, corpi straini in nas, boli de inima, boli de sange, unele tu-mori, hipertensiune arteriala, etc. Cand hemoragia nazala survine la un bolnav de hipertensiune arteriala cu valori crescute ea este bine venita. Totusi beneficiul se mentine atat timp cat nu este in cantitate prea mare.
F... FARINGITA Faringele este un organ musculos de 12 cm lungime, aflat in regiunea in care caile respiratorii se despart de cele digestive. Acesta incepe la terminarea gurii si a deschiderii foselor nazale si tine pana la deschiderea esofagului. Faringele poate prezenta unele afectiuni, precum: angine, amigdalite etc., majoritatea de natura bacteriana si insotite de dureri in gat si febra. Fa-ringita este o infectie urmata imediat de inflamatia mucoasei conductului care face legatura intre fosele nazale si laringe. Febra poate sa lipseasca. In unele cazuri o raceala care nu respecta li-mitele anatomice poate provoca inflamatia mucoaselor nazale, faringiene, laringiene si bronsice. Faringita debuteaza cu hipersecretia nazala, putand-o chiar preceda. Bolnavul are o senzatie neplacuta de uscaciune si arsura in zona faringelui, iar in caz de inflamare mai accentuata, chiar si dureri in momentul inghitirii. Vocea ii devine voalata, apare raguseala, iar la copii, tusea latra-toare. Gatul bolnavului se inroseste, se inflameaza, uneori putandu-se observa mici tumefieri no-dulare la radacina limbii.
FEBRA este unul din mijloacele de aparare ale organismului fata de agentii patogeni si nu o sufe-rinta, cum s-a crezut initial. Se manifesta prin cresterea temperaturii corpului peste 37 grade C, in unele cazuri ajungand pana la 41 grade C sau chiar mai mult. Cand este foarte crescuta si prelun-gita, devine un dusman de temut, deoarece distruge celulele nervoase. Se recomanda evitarea consumului de grasimi, oua, conserve, bauturi alcoolice. Trebuie amintit ca regimul alimentar mai depinde de boala care a provocat febra (enterocolita, febra tifoida). Pe langa tratamentul medicamentos, in combaterea febrei pot fi folosite si cateva remedii naturale:
FRIGIDITATEA In sens larg, prin frigiditate se intelege slabiciunea sau absenta dorintelor sexuale (libido) si totodata incapacitatea de a resimti, in mod firesc, placere in conditiile actului sexual. In sens clinic, termenul de frigiditate este utilizat pentru a desemna incapacitatea femeii de a atinge orgasmul. Asadar, vorbim despre frigiditate atunci cand se manifesta o incapacitate repetata de a resimti placere, nu in cazul in care aceasta problema este expresia unui episod singular, situatie care se poate datora unor probleme de moment si care nu trebuie sa ne alarmeze. Frigiditatea se poate datora fie unor cauze de natura anatomofiziologica, fie unor cauze de natura psihica, fie unei combinatii intre acestea. Desigur, cele mai usor de identificat si diagnosticat sunt cele din prima categorie. Asadar, cand suspectam o persoana ca sufera de frigiditate (poate chiar propria persoana) primul lucru pe care trebuie sa il facem este sa mergem la doctor pentru a vedea daca aceasta tulburare este urmarea unor probleme fizice. In acest caz ele trebuie tratate si ulterior ur-marit daca problema noastra sexuala persista. Daca nu au putut fi identificate tulburari fizice, a-tunci este vorba despre o etiologie psihica. In cazul neidentificarii unor probleme de ordin fizic, este foarte bine sa examinam posibilitatea aparitiei frigiditatii ca urmare a unor probleme functi-onale ale aparatului psihic. Trebuie inteles faptul ca viata noastra psihica nu se limiteaza la ceea ce este constient, ci exista si niveluri mai profunde (inconstient, subconstient) care sunt la fel de active ca si constientul si care interactioneaza permanent cu acesta. Astfel, frigiditatea poate sa apara ca o consecinta a refularii, respectiv a procesului prin care anumite imagini, idei, tendinte sau dorinte neplacute pentru persoana respectiva sau care contravin normelor morale sunt inde-partate din constiinta inspre inconstient, de unde insa au tendinta permenenta de a incerca sa iasa la suprafata. O alta situatie care poate determina frigiditatea este cea in care in cuplu exista o stare permanenta de nemultumire. In acest caz, psihicul nostru reactioneaza ca un bumerang si refuza pur si simplu sa ne permita sa ne mai simtim bine atunci cand avem un contact sexual cu persoana care ne-a cauzat atatea suparari, chiar daca in acel moment constient ne dorim acest lucru. De asemenea, frigiditatea se poate manifesta si ca o adevarata metoda de aparare pe care organismul o pune in scena impotriva "inamicului" atunci cand femeia in cauza se teme foarte tare de o eventuala sarcina. Mai exista si alte teorii ale frigiditatii, de exemplu cea psihanalitica potrivit careia frigiditatea ar fi urmarea refuzului de catre femeie a conditiei sale feminine si a dorintei ascunse de a fi barbat.
G... GASTRITA reprezinta o inflamatie a mucoasei stomacului, cu evolutie acuta sau cronica. Gastrita acuta este urmarea unui exces alimentar, mai ales a excesului de alcool sau survine dupa inghi-tirea accidentala sau voluntara de substante toxice (in special soda caustica). Se intalneste in cur-sul bolilor infectioase. Gastrita cronica este urmarea gastritei acute sau se instaleaza progresiv la cei care mananca repede si la ore neregulate. Imediat sau la cateva ore dupa o masa neregulata sau cu alimente prea grase, bolnavul are senzatia de voma, ragaieli cu miros neplacut, caldura cu transpiratii, dureri de cap. Durerile de stomac au aspect de colica si pot fi insotite de varsaturi, dupa care durerile se calmeaza. Se recomanda o alimentatie usoara (supe de zarzavaturi, bran-za de vaci, paine alba, mere coapte). Se va manca incet, iar in cazul durerilor dupa masa se va sta culcat cu o compresa calduta pe abdomen. Sunt interzise urmatoarele alimente: carne grasa, vanat, ceapa, castraveti, telina.
GLAUCOMUL Boala numita glaucom este carcterizata prin cresterea anormala a tensiunii intrao-culare datorate hipersecretiei sau mai frecvent tulburarii de eliminare (excretie) a umorii apoase care determina in final excavatia papilei nervului optic si atrofia acestuia. Afectiunea determina initial eclipse vizuale (incetosari) trecatoare, urmate apoi de scaderea acuitatii vizuale pana la zona centrala a campului vizual, senzatie de cercuri colorate (in culorile curcubeului) aparute in jurul surselor de lumina, alaturi de cefalee nocturna, greata, varsaturi etc. Ochiul glaucomatos este considerat un ochi bolnav intr-un organism bolnav.
GREATA Senzatia de voma (greata) este o senzatie neplacuta pe care o acuza unii bolnavi de fi-cat (colecistita, litiaza), de stomac (gastrita), de pancreas (pancreatita), de apendicita acuta sau cronica. Greata mai poate fi intalnita la unele gravide sau in timpul calatoriei cu masina, vaporul sau avionul. De cele mai multe ori, greturile sunt insotite de ragaieli, senzatie de greutate in sto-mac, varsaturi etc.
GUTA este boala marilor mancatori si bautori, cunoscuta inca din antichitate. Pe vremea lui Hipo-crat era denumita podagra. Ea este produsa de cresterea acidului uric din sange, cu depunerea sarurilor sale in articulatiile mainilor si picioarelor sub forma unor noduli mici, duri, denumiti tofi. Guta, de cele mai multe ori, debuteaza cu dureri la degetul mare de la picior, si, mai rar, la ge-nunchi, maini si coate. Durerile apar sub forma de crize nocturne, insotite de roseata, caldura si umflatura locala. Criza este insotita de febra. Alimentele interzise sunt: organe (creier, ficat, ri-nichi, inima), carne grasa, carne de animal tanar (vitel, miel, pui), supe de carne, vanat, peste gras (sardele, heringi), macris, spanac, legume boabe, condimente, ciuperci, bauturi alcoolice etc.
GUTURAIUL, raceala, gripa sau viroza sunt boli care debuteaza brusc (numele de gripa vine de la cuvantul "grippe" care, in limba franceza - dialectul franc - inseamna a apuca, a inhata) cu dureri in tot corpul, febra, tuse seaca etc. In unele cazuri apar complicatii grave: pulmonare, digestive, nervoase etc. Afirmatia unor persoane ca nu au temperatura cand fac gripa nu este adevarata, pentru ca aceasta boala implica obligatoriu prezenta febrei. In absenta ei, diagnosticul se exclu-de. Debutul este brusc, cu temperaturi chiar de peste 40 grade C, timp de 3-5 zile, apoi temperatu-ra scade cand organismul reuseste sa produca anticorpi suficienti sa neutralizeze agresorii. Boala invadeaza - afirma unii cercetatori - mai ales organismele suprasaturate de mancare si toxine, pentru ca apoi, prin pierderea apetitului, sa se produca un proces depurativ. La febra se adauga o stare de rau general, dureri musculare, frisoane, greturi ori varsaturi repetate, tuse chinuitoare, dureri de cap de intensitate variabila, dureri de ochi, infundarea nasului, secretie nazala iritanta, usturime in gat. Aceasta usturime este, de obicei, primul semn al bolii si trebuie luate urgent pri-mele masuri. In acest moment, temperatura nu depaseste 37,5 grade C si se considera ca viroza s-a declansat. Respiratiile frecvente, greutatea in respiratie (mai ales la sugari si copilul mic, la batrani, bolnavii cardio-pulmonari), durerile abdominale si ale muschilor membrelor si coloanei vertebrale completeaza tabloul clinic al prezentei maladiei gripale de forma obisnuita si necom-plicata. Boala debuteaza cu o inflamatie a mucoasei nazale, dupa care aceasta inflamatie coboa-ra progresiv spre bronhii. Procesul de vindecare a racelii este invers, cel mai repede vindecandu-se mucoasa bronhiilor. Faptul ca o persoana petrece un anumit timp in frig influenteaza aparitia racelii doar in masura in care ii scade rezistenta mucoasei faringiene fata de agentii infectiosi. Frigul in sine nu provoaca raceala; sa nu uitam ca membrii expeditiilor polare nu fac guturai, in schimb, in zilele insorite de primavara, apar deseori epidemiile de raceala. Frigul poate doar pregati terenul pentru contagiune. Apogeul contagiunii este la debutul bolii si in primele zile ale procesului de imbolnavire. Perioada de incubatie este de 1-2 zile. Simptomele racelii se schimba in functie de evolutia afectiunii. In prima zi, bolnavul este abatut, obosit, nu are pofta de manca-re, ii este tot timpul frig si are frisoane. Majoritatea persoanelor acuza dureri estompate de cap, simtindu-si capul cat o banita. Semnificativ este faptul ca bolnavul are nasul infundat, senzatie de gadilare la nivelul nasului si stranuta des. Infundarea neplacuta a nasului se accentueaza, iar a doua zi apare o secretie nazala abundenta. Secretia nazala este fluida, apoasa, transparenta, stimuland bolnavul sa-si sufle in permanenta nasul, astfel ca are nevoie de 8-10 batiste pentru o singura zi, dar cu toate acestea secretia nazala nu scade. Pielea din jurul narilor si a buzei supe-rioare se inroseste si se fisureaza din cauza stergerii repetate a nasului si a secretiei abundente. Bolnavul isi simte nasul mai infundat decat in prima zi si pur si simplu nu mai poate sa respire pe nas, nu mai simte mirosurile, ochii i se inrosesc, lacrimeaza, infundandu-i-se si urechile. Cand isi sufla mai energic nasul, are senzatia unor pocnituri in urechi. In aceste cazuri sunt frecvente si hemoragiile nazale. Pentru ca bolnavul respira pe gura i se usuca faringele si este chinuit de se-te. In cazurile in care raceala este ceva mai grava, gatul bolnavului se inroseste, resimtind dure-re, mai ales cand inghite. Sunt frecvente cazurile in care bolnavul tuseste si acuza arsuri si zgari-eturi la nivelul sternului. Acestea sunt deja simptomele bronsitei. In cea de a treia si a patra zi de boala, secretia nazala se ingroasa si devine muco-purulenta. Aceasta secretie de culoare alb-gal-buie, care este si aderenta, se elimina mai greu in batista, uneori aparand chiar si firisoare de sange. Cantitatea secretiei se reduce, dispare incet senzatia de infundare a nasului, iar starea generala a bolnavului se imbunatateste. Raceala simpla, fara complicatii trece in sase-sapte zile. Pentru ca mucoasa nazala sa produca anticorpi prin care sa distruga agentii cauzatori, este nevo-ie de perioada amintita. Dupa vindecarea racelii, imunitatea nu este, din pacate, cu mult mai ma-re decat in mod normal si nu dureaza mult. In cazul in care, intre timp raceste si o alta persoana din familie, cel care racise primul, se poate reimbolnavi si atfel exista sanse sa transmita mai de-parte boala. Acesta este motivul pentru care in cadrul aceleiasi familii sau in colectivul dintr-un birou, raceala se prelungeste luni de zile. Incaperile neaerisite, aglomerate contribuie la raspan-direa infectiei. Persoanele in varsta sau cele care au o predilectie inspre imbolnavire sunt mult mai sensibile la infectie. Bine ar fi ca boala sa poata fi prevenita prin masuri de crestere a rezis-tentei organismului la infectii in anotimpul friguros. Hrana monotona, lipsita de fructe si legume proaspete, asociata cu stresul cotidian scad imunitatea.
H... HALENA este denumirea data aerului cu miros insuportabil care iese din gura in timpul expiratiei (anghelare = a sufla). Acest fenomen are implicatii serioase in societate, in multe cazuri ducand la despartirea cuplurilor. Principalele cauze ale halenei sunt: gingii in stare proasta (inflamatii, mi-croleziuni); dintii prost frecati inseamna resturi alimentare si o activitate bacteriana puternica; o limba incarcata impune frecarea sa, usoara, in acelasi timp cu frecarea dintilor; proasta digestie; fumatul; setea produsa de exercitii fizice foarte grele sau de pierderea unei nopti, fara consum de apa; consumul de alcool; ovulatia feminina provoaca o halena discreta ; boli de faringe, de stomac, de intestine, ale cailor respiratorii (cand halena provine din caile respiratorii mirosul este accentuat in timpul respiratiei si dispare la incetarea sa), consumul de usturoi, ceapa sau praz. Se interzice consumul de: ridichi, varza acra, usturoi, ceapa cruda, fripturi in sange, maioneza, grasimi animale. Otetul va fi inlocuit cu sucul de lamaie.
HEMATEMEZA este denumirea atribuita varsaturii care contine sange (haima = sange; emesis = varsaturi). Cauzele sale sunt: boli ale esofagului (varice esofagiene, esofagita acuta sau cronica etc.); boli ale stomacului si ale duodenului (ulcer, tumori benigne sau maligne, gastrite acute sau cronice etc.); boli ale intestinului (invaginatie, ulcere, enterite etc.); boli ale vaselor (aterosclero-za); boli de sange; traumatisme abdominale etc.
HEMOPTIZIA este pierderea de sange (care provine din plamani) prin gura, ea fiind insotita de tu-se (haima = sange; ptysis = scuipat). Cauzele unei astfel de hemoragii sunt numeroase: tuberculo-za si cancerul bronhopulmonar, traumatismele toracice si pulmonare; unele boli ale laringelui si traheei (ulceratii, varice); bronsiectazia, hipertensiunea arteriala si arterioscleroza, ruptura unui anevrism aortic in bronhii, intoxicatii, infectii grave etc.
HEMORAGIA - curgerea sangelui ca urmare a ruperii sau cresterii permeabilitatii vaselor sangui-ne. Trombocitele din sange au rol in coagularea sangelui. In acest caz trombocitele se aduna si ajuta la formarea cheagului. Bolile hemoragice se produc din cauza lipsei sau coagularii dezor-donate a sangelui. Acestea pot fi: hemofiliile, avitaminoza K, afibrinogemia, trombopeniile (nu-mar mic de trombocite), purpura (apar petesii - pete de culoare rosie-vanata) datorita fragilitatii capilarelor. Scaderea trombocitelor sub 80.000-100.000/1 mm3 predispune la sangerarea vaselor de sange. Pe de alta parte, o crestere peste 400.000 predispune la coagulare accentuata cu pro-ducere de cheaguri, infarct, tromboflebite etc. Hemoragiile se trateaza prin repaus si produse care favorizeaza coagularea, apoi se trateaza cauza care le-a produs.
HEMORAGIILE DIGESTIVE sunt pierderi de sange ce se produc ca o consecinta a existentei unei boli localizate in aparatul digestiv. Intensitatea hemoragiei, repetarea ei, cauza care a produs pierderea de sange, starea generala a bolnavului in momentul declansarii sangerarii, promptitu-dinea si calitatea tratamentului aplicat sunt factori de care depinde supravietuirea bolnavului. Majoritatea acestor hemoragii au fost declansate de unele medicamente, renumite pentru faptul ca produc sangerari atat persoanelor sanatoase, dar mai ales celor cu suferinte ale aparatului di-gestiv, pentru care "picatura care a umplut paharul" a fost, de exemplu, o banala aspirina si doua cani de ceai de rostopasca sau o singura aspirina tamponata. Dupa organul (segmentul) digestiv unde se produce sangerarea, se pot intalni hemoragii digestive superioare, avand origini in sto-mac, esofag, duoden, dar si leziuni cu sangerari in intestin ori colon, care formeaza hemoragiile anorectale. Aspectul sangelui eliminat in aceste doua tipuri de hemoragii difera. Astfel, in hemo-ragia moderata din stomac (ulcer, cancer, polipi, diverticuli, gastrita, leziuni mici date de medica-mente), sangele varsat are aspect de "zat de cafea", iar cand pierderea de sange este masiva, varsatura (hematemeza) contine aproape exclusiv sange ca atare sau cheaguri (uneori cat pal-ma). Acelasi aspect al hematemezei (vomei) il putem intalni si in cazul varicelor esofagiene rup-te, cauzate de unele boli cronice ale ficatului, mai ales ciroza. In cazurile moderate de sangera-re, varsatura (hematemeza) poate lipsi, iar singurul semn este scaunul de culoare neagra-sticloa-sa, culoare ce indica pierderea a minimum 60 ml sange zilnic. Acest aspect precede, de obicei cu 2-3 zile, impresionantele varsaturi cu sange. Atentie! Chiar sanatosi fiind, aruncati o privire asu-pra fecalelor si, daca observati culoarea lor neagra (fara sa fi luat un medicament cu bismut) sau cu sange necoagulat, adresati-va neintarziat medicului. Aceasta recomandare le este adresata mai ales bolnavilor digestivi si celor care apeleaza la medicamente iritante - antireumatice, anti-inflamatorii ori cortizonice - chiar daca nu acuza arsuri in capul pieptului (piroza) sau dureri ab-dominale. Tipul celalalt de hemoragii digestive, sa le spunem "inferioare", sunt pierderile de san-ge ce au loc prin anus, hemoragii anorectale, cu sange ca atare, nedigerat, ori amestecat cu fecalele. Aceasta sangerare, desi adesea importanta ca volum, nu atinge totusi dramatismul he-moragiilor digestive superioare mentionate anterior. Cauzele hemoragiilor "pe jos" sunt localiza-te cel mai adesea in intestinul terminal (sigmoid, rect, anus), fiind vorba in principal de tumori canceroase, tumori benigne (polipi, diverticuli), varice sparte - si la acest nivel datorate tot cirozei - dar mai frecvent unor dilatatii ale venelor hemoroidale (hemoroizi). Trebuie adaugat ca atat dia-reea, dar mai ales constipatia predispun si grabesc lezarea vasculara in aceasta zona terminala a intestinului, foarte contaminata cu microbi, cauzand hemoragiile anorectale. In concluzie, aceste hemoragii digestive merita toata atentia, dupa cum orice pierdere de sange trebuie sa alerteze persoana respectiva si sa mearga la medic sau sa solicite ambulanta. In mod obligatoriu, trata-mentul pe moment al oricarei hemoragii se efectueaza numai in mediu spitalicesc, pe motiv ca starea bolnavului se poate altera in orice clipa, putand surveni socul hemoragic, adica o stare de insuficienta pluriorganica functionala (cardiaca, renala, respiratorie, cerebrala, corticosuprarena-la), careia organismul nu-i poate supravietui daca nu se intervine prompt si competent. Pana la interventia medicului, se urmareste ca, in timpul vomei, continutul ei sa nu patrunda pe trahee pentru ca provoaca asfixia. Bolnavul va sta mai ridicat, descheiat la guler, cu gura orientata cat mai lateral (se scot eventual proteze dentare mobile). Daca se observa ca bolnavul se "pierde", atunci - atat la domiciliu, cat si in timpul transportului spre spital - se cauta ca gura sa fie larg des-chisa pentru a urmari daca limba are tendinta de a fi "inghitita", moment cand - cu degetele infa-surate in tifon sau batista - se trage de limba inainte, pentru a permite respiratia. O data ajunsi la spital, bolnavii (chiar cei cu hemoragie impresionanta) au mari sanse sa fie salvati, gratie noilor terapii moderne, aplicate si controlate endoscopic. Foarte importante sunt masurile de prevenire a hemoragiilor digestive ori a recidivarii lor. Cunoasterea locului sangerarii si mai ales a bolii ca-uzatoare, urmate de un tratament adecvat, sunt masuri ce pot realiza prevenirea acestor hemora-gii. Bolnavii digestivi trebuie sa evite medicamentele cu risc hemoragic: aspirina (chiar si tampo-nata), produsele din randul antiinflamatoarelor nesteroidiene de sinteza, cortizonicele, bauturile alcoolice, tutunul si cafeaua in exces. Aspirina tamponata nu inlatura riscul hemoragic. Se citea-za un caz cand in leziunea ulceroasa sangeranda din stomac s-a gasit o tableta de aspirina nedi-zolvata. Adaugam si recomandarea ca la copii sa se evite administrarea aspirinei, ea fiind un risc pentru Sindromul Reiter, o boala rebela la tratament. Consolidarea cicatricelor si normalizarea parametrilor sangelui dupa hemoragie dureaza circa 3-4 saptamani, de unde necesitatea ca - cel putin pentru aceasta perioada - bolnavul sa urmeze riguros tratamentul prescris si sa fie foarte cumpanit in tot ce face si mananca, in caz contrar recidivarea sangerarii putand fi grava. Dupa o hemoragie digestiva, se recomanda ca bolnavul sa consume alimente usor digerabile, fierte, in cantitate mica, in mese dese si la circa trei ore distanta. Refularea sucului gastric in esofag poate grabi lezarea mucoasei esofagiene si peretele venelor mult dilatate, de aceea este recomandabil ca in nici o imprejurare bolnavii sa nu se culce cu stomacul plin (o recomandare valabila pentru toti, dar mai ales pentru cei cu ciroza, hernie hiatala, pentru obezi, cei cu diverticuli sau polipi esofagieni, persoanele cu reflux biliar in stomac si esofag).
HEMOROIZII sunt dilatatii (varice) ale venelor regiunii anorectale. Ele se fac simtite datorita a do-ua complicatii: hemoragia si tromboflebita (umflatura rosie-vanata foarte dureroasa). Ca masuri prealabile se recomanda: dupa eliminarea fecalelor stergere cu hartie igienica fina, spalare cu apa fiarta si racita, dupa care se aplica un strat subtire de vaselina medicinala; combaterea con-stipatiei; evitarea statului prelungit in picioare, mai ales in pozitii fixe, cat si a umblatului pe jos pe durate mari; interzicerea calaritului si a mersului pe bicicleta; interzicerea fumatului etc. Se interzice consumul de: vanat, branza fermentata, maioneza, sosuri, piper, ardei, mustar, cafea, bauturi alcoolice etc.
HEPATITA - este o afectiune acuta inflamatorie. Cauzele pot fi : toxinele (arsenic, fosfor, cloro-form etc), bacterii, virusul A (epidemica) sau B (de ser). Hepatita epidemica A sau infectioasa se ia prin alimente sau apa, saliva, sange, urina, de la persoane bolnave. Boala da imunitate. Hepatita de ser B sau de inoculare se propaga prin transfuzie de sange sau ace de seringa de la persoana bolnava. Virusurile nu se distrug prin simpla sterilizare, ci numai la autoclav. Ambele hepatite se manifesta prin oboseala, greturi, balonari, dureri ale articulatiilor mici, diaree sau constipatie, subfebra. In cazul hepatitei A, dupa o saptamana tegumentele devin galbene, urina cafenie. Apar mancarimi, urticarii. Tine 2-6 saptamani. Hepatita de ser (B) tine mai mult, icterul putand sa lip-seasca si nu lasa imunitate. Poate trece in hepatita cronica. Cauza cea mai frecventa o constituie abuzul de bauturi alcoolice. In hepatita ficatul se congestioneaza, isi mareste volumul, celulele hepatice se distrug, locul lor fiind luat de tesut conjunctiv cicatriceal. Grasimile in loc sa se arda se depun in ficat, astfel ca ficatul se sclerozeaza, hepatita cronica devenind ciroza hepatica. In afectiuni hepatice, culoarea epidermei este galbena. Icterul (galbinarea) este o boala a ficatului si a vezicii biliare, care face ca fierea sa treaca in sange si sa coloreze in galben pielea, albul ochilor etc. Urina si fecalele prezinta modificari de culoare. Modificarea culorii pielii si mucoase-lor se datoreaza pigmentilor biliari (bilirubina). Icterul poate fi provocat de un obstacol pe caile biliare (mecanic), de o alterare a celulelor hepatice (hepatic) sau de o hemoliza (eliberarea he-moglobinei din globulele rosii - hemolitic).
HERNIA DE DISC reprezinta in sine o leziune a unui disc intervertebral. Un disc intervertebral acti-oneaza ca o o perna intre oasele coloanei vertebrale. Un disc este considerat herniat sau prola-bat atunci cand partea moale a nucleului isi face loc prin invelisul extern slabit sau sfasiat. Daca este atins un nerv spinal, rezulta o durere imediata, foarte intensa. Problemele discurilor interver-tebrale sunt de multe ori un rezultat al imbatranirii si contribuie la o pierdere gradata a flexibili-tatii, pe masura ce avansam in varsta. Dar degenerarea discului poate fi grava la unele persoane. Cazurile grave pot fi rezultatul unei deficiente a colagenului, materialul din care este construit cartilajul. Tonusul muscular scazut si obezitatea exercita, de asemenea, solicitari excesive asu-pra coloanei vertebrale si asupra ligamentelor care mentin discurile la locul lor. Atat terapiile conventionale cat si cele alternative recurg la calmarea durerii, troficizare nervoasa locala, ma-suri de reducere a inflamatiei si de refacere a discului cartilaginos. Exceptand cazurile de dege-nerare a discului cu afectarea nervilor ce controleaza miscarile muschilor, hernia de disc se vin-deca de la sine iar chirurgia este rareori necesara.
HERNIA HIATALA (diafragmatica) se produce prin patrunderea unui organ abdominal, mai ales a stomacului, in cavitatea toracica, prin orificiul esofagului situat in muschiul diafragm. Aceasta su-ferinta, cunoscuta si sub numele de hernie hiatala, se manifesta prin arsuri in capul pieptului sau inapoia osului stern, greata, varsaturi etc. Hernia hiatala poate fi congenitala sau dobandita cu ocazia unui efort mare, a unui traumatism, in timpul sarcinii sau cu ocazia unui tusit puternic. Ma-surile igienice recomandate: combaterea constipatiei; inlocuirea centurilor cu bretele; este inter-zisa purtarea de corseturi sau brauri; in pat se va sta cu capul mai ridicat; in timpul mesei se va manca incet si nu se va consuma hrana prea calda sau prea rece sau acida; dupa servirea mesei, culcatul pe pat este interzis timp de 2 ore, odihna facandu-se, daca este necesar, stand pe un sca-un. De retinut! Hernia diafragmatica se opereaza numai atunci cand apar complicatii (hemoragii, risc de strangulare, reflux gastric cu esofagita etc.).
HERPESUL se caracterizeaza prin mici basici la nivelul pielii sau a mucoaselor (buze, vagin), ca-re, spargandu-se, lasa ulceratii extrem de dureroase. Herpesul este produs de un virus care actio-neaza pe fondul unui deficit de lizina (aminoacid).
HIPERTENSIUNE ARTERIALA Se poate spune despre o persoana ca este bolnava de hipertensiune arteriala, cand, dupa masuratori cardiace efectuate timp de o luna, se constata urmatoarele cifre: peste 140 mm Hg (14 cm) - tensiunea mare (presiune sistolica) si peste 90 mm Hg (9 cm) - tensiu-nea minima (presiune diastolica). Dupa varsta de 60 de ani tensiunea arteriala creste peste cifrele mentionate, dar nu cu mult, fara a se putea spune ca este vorba de boala. Acest fenomen se dato-reaza reducerii elasticitatii arterei aorte si procesului de arterioscleroza, toate acestea specifice varstnicilor. Masurile pentru descendentii bolnavilor de hipertensiune arteriala sunt: limitarea consumului de sare; evitarea stresului si sporturilor de performanta; suprimarea alcoolului si a fu-matului; combaterea obezitatii; mersul pe jos, gimnastica, practicarea unui sport (la recomanda-rea medicului); respectarea timpului de munca si de odihna, cu petrecerea vacantei intr-o statiu-ne balneo-climaterica; control medical periodic, cu masurarea tensiunii arteriale. Se interzice consumul de: paine cu sare, organe (ficat, rinichi, inima, creier), carne grasa, grasimi animale, conserve, branzeturi grase si sarate, galbenus, grasimi prajite, ape minerale bogate in sodiu, mu-raturi etc.
HIPOTENSIUNE ARTERIALA Cand la masuratori repetate, dupa pubertate, se constata o tensiune maxima (sistolica) sub cifrele 10 - 10,5 si minima (diastolica) sub 5,5 - 6,5, iar peste varsta de 60 de ani sub 12 / 7, se poate vorbi de hipotensiune arteriala. In timp ce unele persoane cu hipotensiu-ne arteriala nu se plang de nimic, ea fiind descoperita intamplator, altele, dimpotriva, prezinta oboseala permanenta, ameteli, dureri de cap, palpitatii si uneori lipotimie (lesin). Hipotensiunea arteriala poate fi si un simptom in urmatoarele boli: stenoza mitrala si aortica; distonie neurove-getativa; ateroscleroza cerebrala; tumori cerebrale; ulcer gastric sau duodenal; insuficienta tiroi-diana; insuficienta suprarenala; hemoragii etc. Masurile recomandate (pentru hipotensiunea arte-riala cronica) sunt: evitarea eforturilor fizice si intelectuale mari; program de munca si odihna respectat cu strictete si ore suficiente de somn; miscare zilnica, sub forma de mers pe jos, exerci-tii fizice moderate, sporturi adecvate varstei (cu avizul medicului); suprimarea fumatului; evitarea calatoriilor cu avionul pe distante mari si petrecerea vacantei in statiuni situate la altitudine ma-re; trecerea de la pozitia culcat la cea verticala se face lent, nu brusc, in timp de 10-15 secunde.
I... IMBATRANIREA Radicalii liberi sunt molecule inalt reactive cu un electron impar (sau "liber") pe orbitalul extern, conditie de dezechilibru care transforma aceste molecule fragmentate in agenti foarte instabili si periculosi din puncte de vedere biochimic. Radicalii liberi din corpul nostru pro-vin de la reziduurile toxice ajunse in organism din mediul inconjurator. Compusii chimici com-plecsi, cum sunt cei din structura fiintei umane, dobandesc stabilitatea prin paritatea electronilor moleculelor. De fiecare data cand un radical liber ataca o molecula normala pentru a-i sustrage un electron, molecula isi modifica in urma acestui proces structura si proprietatile chimice, tran-sformandu-se la randul ei in radical liber. Din acest moment, fiind dezechilibrata electrochimic, instabila biochimic si extrem de reactiva, molecula organica transformata in radical liber cauta sa-si recapete stabilitatea prin sustragerea violenta a unui electron de la alta molecula organica. Scapata de sub control, reactia se perpetueaza. O celula umana mutilata in acest fel la nivel mo-lecular isi pierde functiile de baza, transformandu-se intr-o sursa de radicali liberi, gata sa atace alte celule, denaturandu-le si acestora functiile. Se genereaza treptat un lant necontrolat de reac-tii biochimice daunatoare pentru organism, cu repercursiuni foarte grave in timp. Dr. Harman de la Universitatea Nebraska descrie activitatea radicalilor liberi ca pe un fel de "iradiere interna" care ataca si distruge fara crutare celulele si tesuturile, provocand diverse simptome atribuite in mod obisnuit imbatranirii: zbarcirea pielii, pete pigmentare, cataracta, artrita, ingrosarea artere-lor, bolile de inima, glaucomul, boala Alzheimer, pierderea memoriei, apoplexie, senilitate, si mai ales cancer, ca stare degenerativa la nivel celular. Imbatranirea este, prin urmare, nu un pro-ces cronologic cauzat de trecerea timpului, ci mai curand un proces biologic determinat de viteza cu care radicalii liberi isi fac simtita prezenta in organism, distrugand celulele, atacand tesuturile si afectand functiile vitale. Primul pas preventiv consta in eliminarea pe cat posibil a tuturor surse-lor de radicali liberi, precum: grasimile nesaturate (margarina, sosurile imbuteliate pentru salate, uleiurile de gatit, cremele fara lapte), apa de la robinet, aparatele cu microunde si fumatul. Al doilea pas este fortificarea organismului pentru ca acesta sa poata lupta in mod natural cu armele pe care le detine. In acest sens, s-a descoperit ca diverse preparate pe baza de substante nutriti-ve si plante medicinale, atunci cand sunt luate in doze suficiente si in combinatii corecte, neutra-lizeaza radicalii liberi inainte ca ei sa produca vatamari cuantificabile. Aceste preparate se nu-mesc antioxidanti sau "curatatori de radicali liberi". Imbatranirea se manifesta in patru moduri: prin incetinirea functiilor intelectuale cu deteriorarea memoriei; prin scaderea capacitatii de munca; prin scaderea activitatii sexuale; prin oboseala generala, insotita de schimbarea fiziono-miei (albirea parului, aparitia ridurilor). Imbatranirea poate fi grabita de boli, de necazuri si de socuri emotionale. Aceasta este imbatranirea fiziologica (senescenta), spre deosebire de cea pa-tologica (senilitate), granita dintre ele fiind greu de stabilit. Patru principii stau la baza intarzierii batranetii: alimentatia corecta, miscarea, aportul suficient de apa si dragostea. Printr-o alimenta-tie corecta trebuie sa se ajunga la greutatea corporala avuta la 20 de ani, prin regimuri alimenta-re care sa evite intoxicarea celulei. Nerespectarea acestui principiu deschide calea arteriosclero-zei, factorul principal al imbatranirii precoce, cu consecintele sale: proasta irigare a organelor, in primul rand a creierului si a inimii. Miscarea, cel de-al doilea principiu, este la indemana oricui: mers pe jos, gimnastica, jogging, sport (adapteaza inima la efort, amelioreaza microcirculatia vasculara etc.). Pentru ca deshidratarea celulelor incepe devreme, fiind constanta dupa 40 de ani, aportul de apa trebuie sa creasca, organismul avand nevoie de 1 litru si jumatate pe zi. Ulti-mul principiu - dragostea - este la fel de important ca celelalte, si inseamna continuarea vietii sexuale si sentimentale, fara complexe, intr-un ritm adecvat varstei, dragostea (sub toate formele ei) fiind cel mai eficient remediu antistres.
IMPOTENTA Desi multe subiecte pe teme sexuale sunt acum la ordinea zilei, impotenta este inca un subiect care trezeste frica si anxietate in randul multor barbati. Impotenta ar putea fi definita ca lipsa erectiei de mai multe ori sau de fiecare data cand exista dorinta sexuala. Poate fi relati-va, cand lipsa erectiei este doar uneori o problema si absoluta cand lipsa erectiei constituie intot-deauna o problema. Impotenta relativa include si situatii cand erectia nu este suficient de ferma sau nu dureaza indeajuns de mult. Sunt relativ putine cazurile in care la baza acestei afectiuni stau motive fiziologice sau medicale. Unele dintre aceste cauze ar putea fi:
Cu toate acestea, lipsa potentei sau durata si taria nesatisfacatoare, ca de altfel si ejacularea pre-matura, sunt intr-o mare masura produsul mintii celui care isi delimiteaza propria sexualitate. In mod surprinzator, este o problema foarte des intalnita. Aproape tuturor barbatilor li se intampla ocazional sa nu poata avea o erectie desi si-o doresc. De obicei problema este temporara. Se in-tampla la un moment dat si e posibil sa nu mai apara prea curand. Totusi, daca un barbat trece printr-un asemenea episod si devine preocupat excesiv de acest lucru, preocuparea sa poate con-stitui inceputul dezvoltarii unei adevarate probleme. In momentul in care barbatul incepe sa isi faca realmente griji in legatura cu obtinerea sau mentinerea unei erectii, el se transforma dintr-un actor principal intr-un simplu spectator. Aceasta stare reprezinta inceputul unui ciclu negativ care face si mai putin probabila aparitia erectiei. Cei mai multi barbati sufera la un moment dat de impotenta, din cauza unui anumit gen de stres trecator. Disparand stresul, dispar si simptome-le impotentei. Uneori un barbat poate ramane intr-o clinica pe timpul noptii pentru a i se observa erectiile nocturne - majoritatea barbatilor au 3 - 5 erectii in cursul somnului, insotite de miscari rapide ale globilor oculari. Un dispozitiv de masurat schimbarile de circumferinta este pus la ba-za penisului inainte de somn. Rezultatele sunt inregistrate pe un grafic si analizate dimineata. Aceasta tehnica poate stabili daca un barbat este capabil fizic sa aiba o erectie si deci e probabil impotent din motive psihologice.
INFECTII ALE PIELII CAPULUI Numai un mic numar de microoorganisme care vin de-a lungul vie-tii in contact cu (sau traiesc in) organismul uman sunt constant si iremediabil patogene, in sensul de a provoca actiuni nocive locale sau generale. Cea mai mare parte din microorganismele care populeaza organismul uman pe exterior si in interior, stabilesc cu acesta relatii de simbioza, in care conmvietuirea se poate dovedi folositoare pentru ambii parteneri, sau pur si simplu acestia depind in mod nutritional de gazda, fara a-i crea prejudicii. Lipsa undei actiuni patogene imedia-te poate sa depinda de imposibilitatea de a aborda poarta de intrare convenabila, respectiv con-ditiile optime de dezvoltare si proliferare. Simpla prezenta de microorganisme patogene pe su-prafetele epiteliale ale organismului gazda, fara ca ele sa se multiplice, inseamna numai situatia de contaminare, nu si cea de infectie. Pentru a realiza starea de infectie este nevoie de patrunde-rea si multiplicarea microorganismelor patologice in tesuturile organismului gazda (fie ele de su-prafata sau de profunzime).
INFECTII Calitatea unui microorganism - ajuns in contact cu tesuturile organismului uman - de a fi/deveni patogen (declansand actiuni nocive) depinde de mai multi factori. Agentul infectios, desi constituie cauza primara si indispensabila in declansarea infectiei, nu este capabil el singur sa determine starea de boala. In functie de reactivitatea si de starea de receptivitate sau de rezisten-ta a organismului gazda, care variaza de la o persoana la alta, in urma infectiei pot rezulta con-secinte variate. Astfel, cand raspunsul organismului gazda fata de multiplicarea germenilor rama-ne la nivel umoral si celular, rezulta starea de infectie inaparenta. Aceasta situatie survine ex-trem de frecvent in practica, astfel incat, intr-o populatie vor exista in mod constant purtatori de germeni patogeni care nu prezinta semne de boala. Incidenta purtatorilor de germeni patogeni intr-o colectivitate poate fi destul de mare. De exemplu, purtatorii de stafilococi patogeni repre-zinta 20-60% din populatie, de pneumococi 40%, de streptococi hemolitici 3-10% etc. Numai cand rezistenta organismului fata de infectie este depasita si survin tulburari functionale si/sau leziuni anatomice apare starea de boala.
INFECTII URINARE Cadrul larg al infectiilor urinare cuprinde atat infectiile segmentelor superioare (nefronii, bazinetul, urterele) cat si segmentele inferioare ale tractului urinar (vezica, uretra si a-nexele). In numeroase cazuri aceste segmente sunt solidar afectate, dupa localizari infectiile pu-tand fi: nefrite, pielo-nefrite, cistite, uretrite. Infectiile urinare ajung in organism fie pe cale hema-togena (agentul infectios este adus prin sange si se localizeaza si dezvolta la nivel reno-urinar), fie pe cale ascendenta din caile urinare inferioare (din mediul exterior agentii infectiosi ajung in organism prin aparatul reno-urinar stabilindu-se in final intr-o zona a acestuia). In producerea si persistenta infectiilor reno-urinare intervin o serie de factori predispozanti sau favorizanti care tin de organism si care trebuie investigati si descoperiti pe cat posibil, deoarece, fara rezolvarea lor, tratamentul strict antimicrobian are numai un efect tranzitoriu. O importanta majora o reprezinta factorii care impiedica fluxul fiziologic al urinii si produc o staza retrograda a acesteia: litiaza renala, hidronefroza, tumorile aparatului urinar, traumatismele renale cu cheaguri sanguine, ste-nozele uretrale (ocluziile de uretra), procesele tumorale sau inflamatoare din bazin (genitale sau rectale) care comprima caile urinare, adenomul de prostata, prostatita. Toti acesti factori conduc la realizarea unei pielonefrite secundare, obstructive. Gravidele cu bacteriurie (care prezinta bac-terii in tractul urinar), fac in proportie de 40% o pielonefrita deseori asimptomatica. Infectia este favorizata de modificarile anatomice importante din bazin. Starile generale grave, cu retentii uri-nare, paraplegii, paralizii vezicale din cauze variate constituie alte conditii favorizante. La diabe-tici, infectiile urinare survin cu o frecventa de 10-20%. Ca varsta si sex, la femei incidenta infectii-lor urinare este cam de 4 ori mai mare decat la barbati, scurtimea uretrei constituind de regula un factor favorizant, mai ales in lipsa unei igiene corespunzatoare dupa raporturi sexuale. In ceea ce privesc barbatii, infectiile urinare devin mai frecvente dupa 50 de ani. La copil, infectiile urinare sunt favorizate de defectele anatomice ale aparatlui excretor si de alte cauze care produc reflux vezico-uretral. 1-2% din copii prezinta astfel de probleme.
INFERTILITATEA Sarcina este o perioada foarte importanta din viata unui cuplu, de aceea multe cupluri acorda o mare atentie in planificarea unui copil. Partenerii devin nerabdatori si trec prin perioade de stres cu fiecare luna care trece fara ca evenimentul mult asteptat sa se intample, iar atunci cand in sfarsite sarcina apare, nu-i mai dau aceeasi importanta. Desi in aproape jumatate din cazuri infertilitatea este datorata barbatilor, femeia va fi cea care va face primul control la un obstetrician. In general, infertilitatea este o problema ce se rezolva de la sine. Fertilizarea in Vi-tro este de cele mai multe ori inferioara fertilizarii "in pat" iar cuplurile au nevoie de multa rab-dare si relaxare astfel incat sa fie permis ciclul biologic natural. Dupa 6 luni de incercari fara suc-ces este timpul, in cele mai multe cazuri, ca femeia sa se prezinte la un medic pentru o investiga-tie amanuntita. Un medic obstetrico-ginecolog poate trata infertilitatea pana la un punct, dupa ca-re va trebui sa apelati la un specialist in infertilitate. Acesta este un moment tensionat pentru am-bii parteneri si faptul ca va trebui sa mergeti la un al doilea specialist poate fi descurajant. Nu tre-buie sa uitati insa ca un tratament alopat va poate conduce la fertilitate pe cai naturale si fara re-percursiuni ulterioare neplacute. Femeile tinere au mai multe sanse ca rezultatul sa fie pozitiv in-tr-o perioada mai scurta de timp decat in cazul celor mai in varsta. Intre 4 si 6 luni de insucces in fertilizare poate fi o problema la cuplurile intre 20-30 de ani, dar un cuplu de peste 30 de ani va trebui sa astepte cateva luni inainte de a suspecta o problema de fertilizare.
INSOMNIE se numeste o dereglare a somnului care se manifesta prin incapacitatea sau capacita-tea redusa a individului de a initia sau mentine un somn periodic nocturn de o durata conventio-nal normala. Simptomatologia consta in: bolnavul acuza insomnie combinata cu somnolenta si scaderea capacitatii de munca in timpul zilei; incapacitatea de a adormi conditionata de dorinta de a o face si o trecere normala la somn in timpul ocupatiilor relativ monotone, cum ar fi cititul sau vizionarea emisiunilor TV etc.; acuze de un somn non-relaxant si non-reparator. Cauzele frecvent intalnite sunt:
S-a dovedit ca un numar mare dintre insomniile cronice au la baza disfunctii psihologice. Afectiu-nile care produc de cele mai multe ori insomnie sunt depresia anxioasa si maniaco-depresia. Cel putin 70% dintre oamenii cu depresie se plang de insomnii. Aceasta este asociata cu nivele anor-male ale unor hormoni ai stres-ului care pot afecta somnul. Variatiile hormonilor sexuali feminini si ale hormonilor de stres joaca de asemenea un rol major in insomnia la femei. Progesteronul induce somnul si nivelele scazute ale acestui hormon in timpul menstruatiei cauzeaza insomnii. In timpul sarcinii, nivelele de progesteron in primul si ultimul trimestru pot afecta somnul normal. Insomnia poate fi o problema majora in prima faza a menopauzei, cand hormonii prezinta fluctu-atii mari si frecvente. Valurile de caldura, transpiratiile, starile de anxietate pot provoca trezirea brusca si frecventa a femeii in cursul noptii in primele saptamani de menopauza. Insomnia poate fi de asemenea intretinuta de stresul psihologic provocat de aceasta perioada din viata. Se inter-zic seara alimente precum: grasimi, conserve, oua, maioneza, bauturi alcoolice.
INSUFICIENTA RENALA Bolile frecvente ale rinichilor sunt: hidronefroza (distensiune mare a bazi-netului - se face operatie), litiaza, colici renale, nefrite, pielonefrite, ptoza renala (dupa efort), ne-froza lipodica, uremie. Cauzele imbolnavirilor sunt:
PH-ul urinar arata daca urina este acida sau alcalina (masuratoarea se poate face cu o hartie de turnesol). Sub pH-ul 7, urina este acida (hartia este rosie), iar peste 7 este alcalina (hartia se al-bastreste). In mod normal urina este acida, cu pH intre 5,5 si 6,5. Urina care permanent este prea acida sau prea alcalina predispune la formarea de calculi urinari (de tip uric, fosfat sau carbonat), functie si de alimentatie (carne sau vegetale, bicarbonat, ape minerale). Insuficienta renala se manifesta prin: oboseala, somnolenta, dureri de cap, ameteli, gust neplacut, greata, varsaturi, di-aree, eruptii, sughit. La examen de laborator apare ureea si acid uric crescut, alterarea continu-tului de saruri si scaderea densitatii urinei.
INTELIGENTA este o aptitudine mentala care implica, printre altele, capacitatea de a rationa, de a prevedea, de a rezolva probleme, de a gandi abstract, de a intelege idei complexe, de a invata repede si de a folosi experienta acumulata. Nu este doar o capacitate scolara, o facultate strict stiintifica sau un talent pentru teste. Ea reflecta o capacitate mai mare si mai profunda de a inte-lege mediul, de a "prinde din zbor", de a da un sens lucrurilor si de a imagina solutii practice. Exista mijloace pentru a "etalona" inteligenta unui individ, dar acestea nu reflecta decat in parte capacitatile sale. Unul dintre cele mai populare mijloace il reprezinta evaluarea de tip IQ. Acesta este insa un indice foarte relativ de etalonare a inteligentei, controversat pe plan mondial si ade-sea pus in discutie de catre psihologi, deoarece cuantifica numai inteligenta cognitiva, tehnica. El ramane unul din "instrumentele necesare dar nu si suficiente" de investigare. Dincolo insa de ce ni s-a predat la scoala, de diploma unei facultati, de know-how-ul tehnic al unor ani de experien-ta profesionala, se profileaza un alt factor de importanta majora pentru succesul in cariera si in viata: inteligenta emotionala. Inteligenta emotionala este capacitatea personala de identificare si gestionare eficienta a propriilor emotii in raport cu scopurile personale (cariera, familie, educatie etc). Finalitatea ei consta in atingerea scopurilor noastre, cu un minim de conflicte inter si intra-personale. Ne-am intrebat adeseori ce ii face pe unii oameni, avand o pregatire profesionala mi-nimala, sa reuseasca in cariera. Ce ii face pe altii, cu un background tehnic ridicat, sa aiba ese-curi si sa stagneze pe drumul catre o viata mai buna? Raspunsul la acest aparent paradox este modul in care fiecare dintre ei isi foloseste inteligenta emotionala (EQ). Chiar daca o persoana are suficiente cunostinte si idei inteligente, daca nu isi cunoaste si nu reuseste sa-si gestioneze emotiile si sentimentele, poate intampina dificultati in incercarea de a-si construi relatiile cu cei-lalti, impacarea cu sine sau o cariera profesionala de succes. Persoanele cu un inalt grad de au-tocunoastere isi dau seama cum sentimentele lor ii afecteaza, atat pe ei, cat si pe cei din jur. In viata pot aparea situatii in care o crestere a performantelor intelectuale si emotionale ar fi de ma-re ajutor. Fumatul, alcoolul, noptile nedormite, alimentatia necorespunzatoare si viata dezordo-nata nu vor conduce la cresterea performantelor cerebrale. O conditie de baza este evitarea stres-ului, a oboselii, precum si impletirea armonioasa si echilibrata a activitatii intelectuale cu cea fizica pe fondul unei alimentatii echilibrate si bogate in elementele specifice functiilor cere-brale. Gandirea clara este asigurata de o oxigenare buna a creierului. Acest lucru este stimulat de vitamina E, de potasiu si de sulf. Vioiciunea psihica pe fondul eliminarii dezordinii mentale generate de stres, mentinerea creierului la paramentri de functionare inalti, precum si largirea orizontului cognitivo-emotional de perceptie, sunt asigurate, in primul rand, de vitaminele com-plexului B (B1, B6, B12). Prin modul in care actioneaza, acestea ajuta la imbunatatirea intr-o ma-re masura a coeficientului de inteligenta (chiar si in cazul copiilor retardati mintal). Ele micsorea-za iritabilitatea si tensiunea nervoasa, maresc puterea de concentrare si mentin sanatatea siste-mului nervos. Vitamina C contribuie la cresterea coeficientului de inteligenta favorizind produce-rea de neuro-transmitatori.
L... LARINGITA este inflamatia laringelui, a corzilor vocale, insotita de raguseala (uneori dureri in gat, arsuri, uscaciune, tuse, febra etc). Laringele este situat intre faringe si trahee si este format din cartilaje, oscioare si muschi. Se astupa cu un capacel cand inghitim si se deschide cand res-piram. Datorita unor coarde fine, dispuse in calea aerului, laringele este si organul vocii. Bolile laringelui se manifesta cu tulburari de respiratie si fonatie. Inflamatia acuta a laringelui este pro-dusa de infectii virotice si bacteriene, iritatie locala prelungita (efort vocal), fumat, abuz de alco-ol, praf, gaze, deviatii de sept, vapori toxici etc. Semnul caracteristic este raguseala, care poate fi insotita de dureri in gat, senzatie de arsura si uscaciune, tuse, febra etc. Uneori laringita acuta apare ca o manifestare a bolilor infectioase: grupul difteric cu sufocari, febra tifoida, scarlatina, rujeola, gripa, tuse convulsiva etc. Formele cronice sunt: TBC laringean, sifilis, sclerom etc. Para-liziile neuropatice sunt produse de leziuni ale nervului specific. Laringita cronica (apare in speci-al la fumatori, lucratori in mediu cu praf, fum, umezeala etc., manifestata printr-o raguseala aproape permanenta).
LEUCEMIA
este o boala a sangelui, manifestata prin cresterea haotica a numarului de
leucocite. Practic are loc sintetizarea unui numar mare, incontrolabil, de
globule albe de catre maduva sau organele limfatice. Din aceasta cauza leucemia
este considerata ca fiind un cancer al sangelui. Are cele trei forme: leucemia
mieloida cronica, leucemia limfatica cronica si, forma mai grava, leucemia
acuta.
Cauzele externe
ale leucemiei pot fi: radiatiile, de natura virotica sau toxica (benzen). Leucemiile sunt
mai frecvente la tineri. Apar:
transpiratie, slabire, astenie, dureri osoa-se,
marirea ganglionilor limfatici, a splinei, a ficatului, complicatii infectioase
si hemoragice. Aceasta este forma cronica, de lunga durata. In forma acuta, care
duce la moarte in cateva sapta-mani,
apare febra mare, astenie, hemoragii, ulceratii in gura, faringe, alte mucoase.
In sange sunt numai leucocite tinere. Globulele albe se inmultesc mult,
iar cele rosii se suprima (anemie).
LIPOTIMIA sau lesinul (leipein = a lipsi; thymos = suflet) este o tulburare acuta, caracterizata prin pierderea brusca a cunostintei, urmata de o cadere la intamplare care se poate solda cu acciden-te grave. Ea se datoreaza opririi inimii sau unui deficit in circulatia sangelui la nivelul creierului, unde se gasesc centrii cei mai importanti ai vietii. De cele mai multe ori lipotimia are o durata foarte scurta, de numai cateva secunde. In general hipotensiunea asociata cu hipocalcemie si cu hipoglicemie duce inevitabil la instalarea lesinului.
LITIAZA BILIARA presupune prezenta unor formatiuni dure, asemanatoare unor pietre (lithos = piatra) in caile biliare. Purtatorii de astfel de pietre acuza greturi, balonari, gust amar in gura, greutate in capul pieptului etc. Unele persoane poarta pietrele toata viata, fara sa se planga de nimic, ele fiind descoperite intamplator, cu ocazia unui examen radiologic sau la autopsie. Cand pietrele se misca si migreaza prin vezicula biliara, bolnavul acuza dureri foarte mari, insuportabi-le, cunoscute sub denumirea de colica biliara. Prevenirea presupune: mese la ore fixe, cu meste-carea alimentelor in gura cat mai bine si cat mai mult timp; evitarea meselor copioase, a maione-zei, a grasimilor animale, a preparatelor cu oua, a bauturilor alcoolice; combaterea obezitatii si a sedentarismului. Dupa instalare se interzic alimentele: carne de porc, de gasca, de rata, de oaie, de miel, peste gras, afumaturi, conserve, branzeturi grase si fermentate, oua tari sau prajite, pai-ne neagra, paine proaspata, legume crude care contin multa celuloza (varza, praz, fasole), mus-tar, cafea, ceai, bauturi alcoolice, nuci, alune, creme cu unt, ciocolata, piper etc.
LITIAZA RENALA Precipitarea sarurilor din urina in concretiuni sub forma de nisip sau de calculi reprezinta litiaza renala. Ca si in litiaza biliara, unele persoane poarta calculii toata viata (in ba-zinet) fara a acuza vreo suferinta. Cand calculii se deplaseaza si migreaza in caile urinare, bolna-vul acuza dureri violente in regiunea lombara (sale), cu iradieri catre organele genitale externe. In functie de compozitia lor chimica, calculii renali sunt de trei feluri: uratici (duri, galbeni-bruni), fosfatici, (moi, sfaramiciosi si alb-galbui) si oxalici (neregulati, cenusii). Litiaza urica interzice consumul de: carne de vitel, de porc, de porumbel, creier, heringi, sardine, spanac, conopida, sparanghel, legume uscate, ciuperci, bauturi alcoolice. Litiaza oxalica (cea mai frecventa) este favorizata de alimente ca: lamai, mere, pere, conopida, spanac, stevie, coacaze, prune, mazare, castraveti, cartofi, ceai, cacao, ciocolata, macris, smochine, sfecla rosie, agrise. Bolnavii cu litia-za vor consuma 2 litri de lichide pe zi. Toamna vor face cure de struguri, 1-2 zile pe saptamana, cate 1-2 kg exclusiv.
LUMBAGO Durerile survenite in regiunea lombara (sale) sunt cunoscute sub denumirea de lumba-go (lumbus = rinichi). Ele pot avea un caracter acut, aparand dupa un efort mare si brusc, sau cro-nic, exacerbandu-se in mod periodic, datorita eforturilor fizice, statului prea mult timp in picioare, frigului, umezii etc. Durerile lombare pot avea si alte cauze:
M... MANCARIMILE de piele sau pruritul (pruritus = mancarime) au nenumarate cauze: unele boli de piele (urticarie, eczeme), boli digestive (colita, apendicita cronica, constipatie), boli hepato-bilia-re, boli de sange, diabet zaharat, boli endocrine, viermi intestinali, chist hidatic, imbracaminte sintetica, unele medicamente (aspirina, bromuri, morfina, pomezi cu antibiotice, cu sulfamide), cafea, ceai, detergenti, sudoare, schimbarea vremii (pruritul de vara sau de iarna).
MATREATA Majoritatea problemelor parului si pielii capului se pot trata la domiciliu. Matreata si calitatea scazuta a firului de par pot fi legate de o proasta nutritie, stres, boala, un tratament me-dicamentos dur sau cu efecte secundare, dereglari hormonale sau imbatranire. Productia de se-bum din pielea capului este strans legata de structura genetica si de echilibrul hormonal; mai in-tensa in adolescenta, ea se manifesta printr-o activitate celulara sporita, luand forma unor mici cruste numite matreata, putand fi provocata de o infectie micotica. Stesul, un soc fizic sau psihic, nasterea, bola sau tratamentul cu anumite medicamente pot provoca rarirea parului. Tensiunea musculara indusa de stres intinde pielea capului si impiedica sangele, care aduce substante nu-tritive, sa ajunga la foliculii de par. Radacinile de par subnutrite se usuca si parul poate cadea prematur. Starea parului si a pielii capului este adesea legata de stilul de viata si modul in care se ingrijeste fiecare la toate nivelele.
MEMORIA este o banca de date la care facem apel cind este vorba de trecutul nostru, de cunos-tintele noastre si de propria noastra identitate. O memorie foarte buna ne poate ajuta sa declan-sam schimbarea in viata noastra. Procesul de invatare rapida si eficienta este doar un atuu dintre multele pe care o supermemorie le poate oferi celui care stie cum sa si-o dezvolte. In general avantajele unui psihic ce dispune de calitati precum atentie, inteligenta, memorie sunt mai mult decat ne putem imagina la o prima impresie. Aceste calitati pun practic in lumina adevarata per-formanta. O memorie bine dezvoltata presupune:
Ultimele studii in domeniul psiho-somatic au aratat ca stresul este direct raspunzator de diminua-rea capacitatii de memorare. Cercetatorii americani au formulat de curand aceasta noua conclu-zie pe baza unor studii complexe. Ei au adus dovezi ca starea fiziologica de stres provoaca elibe-rarea unui hormon special al creierului, cu un impact negativ asupra memoriei. Astfel, o stare constanta de tensiune proprie, de exemplu a candidatilor la un concurs, poate induce acestora un blocaj al memoriei. Cercetatorii americani au mai stabilit ca hormonul cu pricina este foarte prezent in cazurile de schizofrenie si tulburari maniaco-depresive. Pe drumul care a dus la gloria Greciei antice, marii ganditori arhetipali ai antichitatii precum Socrate sau Platon intelesesera un mare secret: este dificil sa-i opresti pe oameni de la a invata intreaga lor viata daca invatatura devine sinonima cu aventura si placerea de a face descoperiri. Pentru a ne modela viitorul cat mai aproape de dorintele noastre trebuie sa readucem invatarea pe culmi si sa o simtim din nou ca pe un proces natural, continuu, fascinant si nelimitat, ca insasi viata. | |||