Radiestezie

Radiestezia este cunoscută din antichitate, chiar din preistorie. Sub aspect geografic, radiestezia sub diferite forme era cunoscuta pe toate continentele. În jurul anului 1750, abatele francez de Bouily sistematizează informaţiile despre fenomen şi dă numele acestei ştiinţe potrivit uzantelor vremii. Etimologia cuvântului provine din limba greacă, unde radios = radiaţii şi esthesia = sensibilitate. Abatele de Bouily este considerat părintele radiesteziei în Franţa, ţară cu cel puţin 3 societăţi de radiestezie si sindicat national al radiestezistilor din 1954 . Instrumentele radiestezice folosite in vremurile vechi erau toiagul, pendula, nuiaua bifurcata de alun, etc.Deseori radiesteziştii au fost apropiaţi conducătorilor sau au fost respectati de comunitatile locale in cadrul carora traiau si activau.

Definiţie: Radiestezia este fenomenul în cadrul căruia un sistem viu (vegetal, animal, uman etc.) recepţionează prin intermediul extrasensibilităţilor sale un semnal inforenergetic şi reacţionează constient sau nu la semnalul primit.

            Orice sistem viu are, în afară de nişa sa biologică, o nişă inforenergetică care este cu atât mai vastă cu cât structura noesică (defineste Sufletul – a fost definita de prof. Acad. Eugen Makovski in “Teoria Biostructurala” – 1982) a sistemului viu respectiv este mai puternică/evoluată.

Definiţie: Nişa inforenergetică a unui sistem viu reprezintă spaţiul în care sistemul viu poate emite influenţe  subtile şi din care poate fi influentat in mod similar.

Definiţie: Semnalul inforenergetic al sistemului viu este caracteristic si specific, unic pentru fiecare existenta in parte si este format dintr-o cantitate de informaţii (Q_i), organizată în algoritmi mai mult sau mai puţin complecşi (Q_alg), totul implementat într-un suport energetic (Q_e).

            Radiestezia fizică presupune existenţa unei surse de semnal material delimitate în spaţiul fizic si care emite un semnal propriu specific ce poate fi receptionat de operatorul radiestezist.

            Radiestezia mentală ( Teleradiestezia) presupune o experienţă mai mare deoarece, de cele mai multe ori, sursa ori nu e de natură materială, ori se află mult în afara puterii de percepţie senzorială. În ambele situaţii, este necesară o capacitate de concentrare deosebită. În acest tip de investigaţie rezultatul este obţinut în urma activităţii subconştientului, care joacă atât rol de receptor, cât şi de emiţător. Conştientul nu are decât rol de traductor al mesajelor transmise de subconştient.

Aplicatii practice

1)      Fantanaritul

2)      Zone optime pentru exploatari subterane, miniere

3)      Soiuri de plante rezistente in zone cu SST puternice

4)      Zone de asezare a animalelor

5)      Amplasarea optimă a locuinţelor sau a anumitor obiective.

Fazele investigatiei radiestezice

1)      Cunoasterea cerintelor beneficiarului

2)      Cererea de determinare de investigare a unei surse de semnal, precizarea necesitatilor beneficiarului

3)      Documentarea OR care presupune cunoasterea zonei respective din carti, planuri sau deplasarea la fata locului, cunoasterea obiectivelor cercetarii, adica a proprietatilor fizico-chimice, caracteristicile geologice, hidro, meteo si imprejurimile sursei

4)      Familiarizarea cu obiectivele (sursele) si conditiile cercetarii in teren (drumul de urmat)

5)      Intocmirea planului de investigatii

6)      Executarea cercetarii propriu-zise cu notarea rezultatelor

7)      Ordonarea rezultatelor si analizelor

8)      Intocmirea raportului de cercetare radiestezica cu planuri, concluzii si recomandari

9)      Predarea lucrarii respective

            Inforenergetica este stiinta de granita care se ocupa cu studiul regulilor, efectelor si aplicatiilor care se refera la organizarea unei cantitati de informatii intr-un algoritm mai mult sau mai putin complet implementat pe un suport oarecare vizand un anumit scop. Constituie o stiinta spirituala Christica ce face legatura intre religie si toate stiintele moderne pe care le include, cu care nu sunt antitehnice. Este cunoscut faptul ca insusi Decebal a urmat mai multe scoli de spiritualitate, inclusiv toate treptele Academiei de Spiritualitate din Carpati. Pentru prima oara Inforenergetica a fost anuntata ca stiinta noua in Romania in 1987 la adunarea Asociatiei Oamenilor de Stiinta cu ocazia infiintarii filialei Braila de catre d-nul Claudian Dumitriu. Pe plan international prima comunicare s-a facut in 1992, la Mamaia in septembrie, cu ocazia Antantei Medicale Intermediteraneene, organizata de Uniunea Medicala Balcanica, unde d-nul Claudian Dumitriu a prezentat principiile care stau la baza acestei stiinte.

            Biocâmpurile fizice nu au consistenţă fizică, dar însoţesc structura fizică a sistemelor vii, au consistenţă energetică şi informaţională diferită, corespunzător funcţiilor pe care le îndeplinesc si a influentelor sistemelor vii cu care intra in rezonanta. Biocâmpurile unui sistem viu sunt în număr de sapte şi se găsesc întotdeauna în aceeaşi succesiune, pornind de la limita exterioară a sistemului viu spre înafară, diferă ca formă de la regn la regn, iar ca mărime şi densitate inforenergetica diferă de la individ la individ.

            Definitie: Biocâmpurile sistemelor vii sunt formaţiuni inforenergetice generate şi coordonate de centrii inforenergetici (chakrae) ai sistemelor vii. Orice sistem care are doua structuri temporare – fizica si biosica – si o structura polistructurata noesica, vesnica, complexa denumita Suflet precum si sapte biocampuri fizice si minim sapte centri inforenergetici este un sistem viu. Lipsa acestora indica o existenta nevie.

Denumirile, functiile si caracteristicile biocampurilor fizice sunt aceleasi pentru toate sistemele vii vegetale, animale sau umane. În limba indiana, chakra înseamnă roată, motiv pentru care denumirea centrilor energetici a fost astfel aleasă, persoanele cu extrasensibilităţi optice identificând forma centrilor inforenergetici ca fiind rotundă şi prezentând "spiţe", aidoma unei roţi. 

            Centrii inforenergetici au o mişcare de rotaţie levogiră (sens invers acelor de ceasornic – sensul vietii) şi se află amplasaţi pe axul trunchiului. Prin activitatea lor energetică foarte mare, chakraele generează biocâmpuri care împrumută caracteristica informaţională şi culoarea de la chakraele care le-au generat. Chakraele se vizualizeaza sub forma unor vartejuri (palnii aparente). Miscarea de rotatie este proportionala cu activitatea chakraei respective.

            La orice sistem viu sunt sapte chakrae şi, ca şi biocâmpurile pe care le generează, sunt în legatură directă cu activitatea structurilor sistemului viu. Astfel, primele 4 chakrae se numesc chakrae primare şi au o legătură preponderentă cu structura fizica, chakraele 5 şi 6 (împreună cu biocâmpurile lor) au legătură cu structura biosica, iar chakraele 6 şi 7 au legătură cu structura noesica. Deci, chakra cu numărul 6 este de tranzit. Acestea sunt:

1)      MULADHARA (roşu) - la baza coloanei vertebrale. Generează şi guvernează activitatea Biocâmpului Vital (CV).

2)      SWADISTANA (orange) - imediat sub ombilic. Generează şi guvernează Biocâmpul de Control- Supraveghere (CS). Acesta formează aura.

3)      MANIPURA (galben) - în dreptul plexului solar. Generează şi guvernează Biocâmpul de Protecţie (P).

4)      ANAHATA (verde) - în dreptul pieptului (unde se intersectează braţele crucii). Generează şi guvernează Biocâmpul de Contact Informaţional Teluric (CIT).

5)      VISHUDA (albastru) - în spatele tiroidei. Generează şi guvernează Biocâmpul de Emisie (E).

6)      AJNA (indigo) - deasupra sprâncenelor. Generează şi guvernează Biocâmpul de Recepţie (R).

7)      SHAHASRARA (violet) - în creştet, poziţionată orizontal. Generează şi guvernează Biocâmpul de Contact Informaţional cu Universul (CIU).

Cele sapte biocampuri fizice sunt:

NR.	BCF	CENTRUL IE	CULOARE	SIMBOL
1 2 3 4 5 6 7	CV CS P CIT E R CIU	MULADHARA SWADISTANA MANIPURA ANAHATA  VISHUDA AJNA SAHASHRARA	ROSU ORANGE GALBEN VERDE ALBASTRU INDIGO VIOLET	R O G V A I V

1.      Biocâmpul Vital (CV) răspunde de viaţa sistemului viu mărimea lui momentană avand legătură cu durata vieţii. Oamenii normali sanatosi au dimensiunea CV 1.5 – 2 m. Activitatea energetica amplifica biocampul, fapta buna autentica determina amplificarea BCF care se transpune intr-o stare benefica de bucurie, exaltare, euforie. Faptele bune genereaza un complex de sentimente care dau starea de multumire. La o persoana in suferinta CV este redus scazand chiar cu 80 cm, iar in cazul bolnavilor de neoplasm, leucemii CV scade sub 50 cm. Când CV al unui sistem viu ajunge la 60% din normalul biologic al acestuia, starea de sănătate a sistemului respectiv este grav depreciată si este important a se interveni prin tehnici inforenergetici. Când CV ajunge la 30%, în cele mai multe situaţii se instalează decesul deoarece nisa inforenergetica scade foarte mult, sistemul viu respectiv nemaiputand sa-si ia cantitatea de inforenergie necesara proceselor vietii. Oboseala fizica, seara sau dupa un efort puternic determina un CV de  dimensiune mai mica decat dimineata.

2.      Biocâmpul de Control-Supraveghere (CS) asigură integritatea sistemului viu. Prin el se manifesta capacitatea sistemului viu de autoreglare a functiilor proprii, de regenerare a celulelor afectate. Amplificarea lui produce intensificarea functiilor de revenire a sistemului viu respectiv la fuctionalitatea normala. Formează imaginea fantomă a unui segment care eventual lipseşte, determină măsuri de revenire la calităţile iniţiale în caz de boală si conţine programe de refacere a structurii fizice. Sunt oameni care simt senzatii de mancarime, de usturime la organe care nu mai exista, animale care isi regenereaza parti din corp (soparla, rama etc). Un om sanatos dar obosit are CV mai mic, dar CS ramane la valoarea lui obisnuita sau chiar creste putin in timpul efortului fizic. Reprezentativa pentru marimea CS este diferenta intre raza CS si raza CV numita ∆ CS. Oamenii normali sanatosi, au ∆ CS 0.30 – 0.75 m. Valorile mai mici de 20 cm ale  ∆ CS indica o predispozitie spre imbolnavire, o scadere a capacitatii de refacere a celulelor afectate de atacuri.

3.      Biocâmpul de Protecţie (P) este raspunzator de protectia sistemului viu influentand capacitatea acestuia de a decela un eventual factor agresor. P sesizează tot ce intră în nisa inforenergetica, bun sau rau, informeaza subconştientul, care la rândul sau generează semnale specifice (simpatie, placere sau frica, repulsie) ce vor fi decodificate de conştient în mod reactiv sau analitic, sistemul viu fiind astfel informat despre ce se intampla in nisa sa si se declanseaza automatismele de aparare prin decizia luata de subconstient. P se micsoreaza in starile de oboseala, boala, ebrietate, droguri etc. Dacă P este mic, decodificarile si automatismele de apărare (inclusiv decizia conştientă) se fac cu întârziere, iar persoanele nu reusesc sa capteze si sa reactioneze la timp fiind expusi la accidente. Reprezentativa pentru marimea P este diferenta intre raza P si raza CS numita ∆ P. Oamenii normali sanatosi, au ∆ P 0.30 – 1 m.

4.      Biocâmpul de Contact Informaţional Teluric (CIT) asigură legătura sistemului viu cu planeta pe care acesta locuieşte. Persoanele cu CIT dezvoltat simt adesea fenomenele telurice (seisme, alunecări de teren) înainte ca ele să se producă. Orice gând sau faptă se transmite prin intermediul CIT al planetei, care înmagazinează vibraţia caracteristică faptei respective în propria sa memorie. Reprezentativa pentru marimea CIT este diferenta intre raza CIT si raza P numita ∆ CIT. Oamenii normali sanatosi, au ∆ CIT 0.30 – 1.5 m.

5.      Biocâmpul de Emisie (E) răspunde de influenţa sistemului viu asupra mediului inconjurator si asupra nisei sale inforenergetice. Constituie o parte din ceea ce este necesar pentru manifestarea fenomenului telepatic. Raza acestui camp scade brusc in caz de sperietura. Reprezentativa pentru marimea E este diferenta intre raza E si raza CIT numita ∆E. Oamenii normali sanatosi, au ∆E 0.30 –1.5 m.

6.      Biocâmpul de Recepţie (R) răspunde de capacitatea sistemului viu de a receptiona, de a prelua informatii si energii din mediul inconjurator, de la alte sisteme vii sau nevii si reprezinta cealalta componenta necesara fenomenului telepatic. Acest biocâmp, dezvoltat şi armonizat, ajută la creşterea capacităţii de percepţie extrasenzorială. E primul biocâmp care percepe semnalele inforenergetice, este aşa-numita "intuiţie". Reprezentativa pentru marimea R este diferenta intre raza R si raza E numita ∆ R. Oamenii normali sanatosi, au ∆ R  0.35 – 2.5 m. Valorile foarte mici arata o dictatura a SB asupra SN, situatie intalnita in general la oameni neincrezatori si suspiciosi cu orice. Persoanele care traiesc in armonie cu Natura au ∆R>0.8 m, iar  persoanele credincioase au ∆ R > 0.5 m.

7.      Biocâmpul de Contact Informaţional cu Universul (CIU) asigură integrarea sistemului viu în versul din care face parte şi legătura cu Divinitatea. CIU se amplifica direct proportional cu activitatea spirituala (meditatie, rugaciune etc), este foarte complex si este responsabil de capacitatea sistemului viu de a prelucra si genera inforenergii organizate in algoritmi specifici proprii activitatii si starii sistemului viu respectiv. Toate acestea se inregistreaza si raman implementate in structura noesica a sistemului viu. Reprezentativa pentru marimea CIU este diferenta intre raza CIU si raza R numita ∆ CIU. Oamenii normali sanatosi, au ∆ CIU 0.35 – 4.5 m. In timpul unei rugaciuni sau meditatii valoarea CIU creste foarte mult , putand ajunge de la 50 m pana la cateva sute de metri.

            Dincolo de cele sapte biocâmpuri există un câmp perturbator (ZP) care nu este de aceeaşi natură cu biocâmpurile şi nici cu mediul, este o zonă de interfaţă. Biocâmpurile prezintă variabilitate evidentă în anumite condiţii, elementul determinant fiind activitatea internă a sistemului viu.

            Niciodata un camp nu poate fi mai mic decat campul precedent. Aceste diferente sunt intotdeauna pozitive. După deces, dispar CV, CS, P şi E, in aceasta ordine. Disparitia este progresiva si are loc in acele 40 zile de dupa deces . Rămân active CIT, R şi CIU care pastreaza legatura cu pamantul 1-7 ani.

            Anomaliile bioenergetice sunt de 2 feluri:

1.      Anomalii bioenergetice care apar temporar, în urma unei solicitări ocazionale (indigestii uşoare, febre musculare, migrene, stări de oboseală acută etc.) considerate a fi anomalii bioenergetice normale (ABEN) si pe care sistemul viu afectat are posibilitatea s-o redreseze fără intervenţie din exterior într-un interval de cca. 24 – 36 de ore. Există 7 organe care prezintă cel mai frecvent semnul unor abuzuri şi la care se manifestă anomaliile bioenergetice în limite normale: inimă, stomac, ficat (cu bilă), organe genitale, rinichi, splină şi rect. Se observă că 4 din cele 7 fac parte din aparatul digestiv. Cauza este ce şi cum mâncăm.

2.      Anomalii bioenergetice care depăşesc un stadiu temporar, necesită intervenţie din exterior pentru restabilirea circulaţiei optime a energiilor considerate a fi anomalii bioenergetice patogene (ABEP). ABEP-ul necesita pentru redresare intervenţie din exterior, deoarece fiind o afectare mai gravă ajunge ca în timp (2-7 ani) să producă modificări în structura fizică, generând ceea ce numim în mod curent "îmbolnăvire". Ierarhia organelor ce prezinta ABEP (dupa frecvenţă): inima, ficatul (în special lobul dinspre spate), plămânii, colonul (ramura stângă, cea descendentă), rinichii (de obicei unul şi mai tarziu şi al doilea), vezica biliară, colonul (ramura dreaptă, cea ascendentă), rectul, uterul, ovarele (sau prostata la bărbaţi), colonul transversal, splina, pancreasul, tiroida, articulaţiile (în special cele coxo-femurale - şoldurile), ganglionii subaxilari, coloana vertebrală (mai ales zona sacrala şi cea lombară).

Definiţie: Scala valorică a anomaliilor bioenergetice este o scală centezimală, unde 0 înseamnă stare de sănătate perfectă, iar 100 înseamnă afectare maximă, distrugere, necrozare, extirpare sau amputare a unui organ sau a unei zone.

Aparitia anomaliilor se datoreaza imposibilitatii centrilor energetici inferiori (1 – 4) sub influenta centrilor inforenergetici superiori (5 – 7) de a furniza sistemului viu necesarul de inforenergii pentru compensarea inforenergiilor consumate in mod normal (24h). Cu cat numarul de celule afectate este mai mare cu atat ABEP va fi mai mare. Fiecare ABEP are o reprezentare la nivelul cortexului care va avea o valoare putin mai mare decat a ABEP propriu-zis.

Definiţie: Anomaliile bioenergetice sunt perturbari sau întreruperi ale biocampurilor dintr-un sistem viu, in special ale biocampului vital care indica deficitul de inforenergii benefice, fundamentale pentru viata cauzate fie de către factori agresori externi, fie de blocajul altor zone sau organe, blocaj ce s-a produs anterior.

      

           Energia Benefica Fundamentala (EBF) constituie parametrul de bază în aprecierea calităţii unui sistem viu, structura, fenomen, procedura, metoda, acţiune etc., pe scurt a oricăror categorii existenţiale; are semnificatia inforenergiilor fundamentale si specifice favorabile vietii si evolutiei sistemelor vii;

Definitie: Energia Benefica Fundamentala este suportul energetic minim necesar pentru functionarea cu maximă eficienţă benefică ai algoritmilor vietii.

Definitie: Prin optimizare inforenergetica se intelege depistarea sistemului, terapiei, solutiei, procedurii, alternativei cu Energia Benefica Fundamentala cea mai ridicata.

            Pentru a optimiza o actiune a carui masuratoare are un EBF nesatisfacator se vor schimba conditiile de desfasurare ale evenimentului, respectiv, a echipelor implicate in actiunea studiata. De asemenea se vor reevalua timpii actiunii respective precum si momentele cheie in care aceasta trebuie sa se desfasoare

1.      Optimizarea alimentara. Toate alimentele cu EBF < 0 sunt toxice pentru sistemul viu respectiv. Cand apare o situatie in care vom da pacientului unul din alimente cu EBF foarte mic (carne porc, de exemplu), vom adresa o succesiune de intrebari pentru a afla daca pacientul poate consuma acest aliment, fara sa-i faca rau, la anumite intervale de timp si daca da, care sunt aceste intervale si care sunt cantitatile (40 g carne porc la doua sau trei saptamani). Optimizarile sunt absolute personale, difera de la individ la individ, iar la acelasi individ difera de la aliment la aliment, in functie de stadiul bolii.

2.      Optimizarea tratamentelor medicale presupune alegerea statiunii de odihna, combinatii de terapii, se poate optimiza temperatura de imbaiere pentru copii sau personae aflate in suferinta, orele optime pentru interventii chirurgicale sau stomatologice. Optimizarea de acest tip se realizeaza de 2-3 inforenergeticieni. Atentie! nu se schimba doza de antibiotic!

3.      Optimizarea profesiei se incepe cu o lista de meserii pe care solicitantul declara ca ar dori sa le practice, la care se adauga cele ce ne vin in minte in timpul discutiei. Se fac doua masuratori de EBF pentru fiecare meserie:

Ø      EBF a implicarii solicitantului in bransa respectiva;

Ø      EBF a influentei pe care meseria o va exercita asupra solicitantului;

            Se face o medie si o lista de favorabilitati

            Compatibilitatea este capacitatea, calitatea unui sistem viu de a influenta pozitiv, din punct de vedere inforenergetic, un alt sistem viu. Urmare a acestei influente, starea de vitalitate a sistemului viu influentat manifesta modificari de valoare (variabilitati).

            Compatibilitatea se manifesta intre toate tipurile de sisteme vii, indiferent de regn, specie, subspecie, rasa. In raport de variabilitatea determinata de inforenergetician in structurile unui sistem viu, compatibilitatea poate fi favorabila sau benefica de-a dreptul. Incompatibilitatea inseamna influenta inforenergetica nefavorabila a unui sistem viu asupra altuia. Cand variabilitatea unui sistem viu asupra altuia este zero, se manifesta indiferenta biologica. Compatibilitatea, incompatibilitatea si indiferenta sunt strict de natura biologica si proprii fiecarui sistem in parte. Compatibilitatea nu poate fii decat foarte greu schimbata si niciodata fortata sau violentata. In aceste situatii, aspectele de conflictualitate vor reizbucni cu intensitate si mai mare dupa o vreme oarecare. Compatibilitatea este rezultanta interactiunii a numeroase caracteristici reprezentate prin diferiti parametri inforenergetici, proprii sistemelor vii implicate (EBF, credinta in Dumnezeu, fermitatea, specializarile biosice si noesice dobandite ca urmare a activitatii preponderent prestate). Compatibilitatea are ca efecte ridicarea randamentului in munca, favorizarea Creatiei, micsorarea numarului accidentelor de munca, intensificarea tuturor calitatilor (atentie, motivare, mobilizare etc). Maximum de compatibilitate biologica este reprezentat de sentimentul iubirii depline intre sistemele vii implicate. Cu cat compatibilitatea este mai mare intre doua sisteme vii, cu atat parametrii inforenergetici sunt mai apropiati valoric si cand se intampla acest lucru, numarul de intalniri anterioare vietii prezente este mai mare.

            Toate tehnicile inforenergetice au drept scop inlaturarea starii patogene a unui sistem viu afectat si readucerea acestuia in plaja de valori normale. Starea de vindecare este o stare inforenergetica excedentara in care sistemul viu trebuie adus, pentru ca indiferent de consumurile sale sa nu ajunga la stari patogene intre o sedinta de terapie si alta.

            Starea de vindecare nu are o valoare nominala determinata, ea este “atat de mare cat este necesar pentru ca indiferent de consumurile inforenergetice ale suferindului starea de vitalitate a acestuia, sa nu scada mult pana la urmatoarea sedinta de terapie”. Ideal este ca printr-o singura punere in stare de vindecare subiectul sa nu mai “cada” din punct de vedere inforenergetic intr-o stare patogena.