Terapia naturala

Istoric

Terapia naturala poate fi caracterizata general prin:

Ø      folosirea de remedii asa cum se gasesc ele in natura cu o prelucrare minima (extracte din plante, minerale, acizi, baze, saruri, metale, ape minerale alimente);

Ø      folosirea capacitatii de reactie a organismului pentru a-l echilibra (acupunctura, homeoterapie, presopunctura, kinetoterapie, diferite tehnici de relaxare);

            Metodele de terapie naturala obliga insa la o anamneza foarte aprofundata si o cunoastere a bolnavului pe toate dimensiunile (psihice, constitutionale, fizice), iar efectele terapiei decurg din schimbarea reactivitatii organismului si nu din combaterea unor simptome. Remediile sunt accesibile, tehnologia de preparare este simpla si pot fi administrate – cu mici exceptii – la  gravide, bolnavi alergici, copii. Terapia naturala are, desigur, unele limite:

Ø      instalarea efectelor se face mai lent;

Ø      lipsesc statisticile mari in cercetarea clinica;

Ø      are efecte slabe sau nule in majoritatea sindroamelor acute sau supraacute;

Ø      nu are efecte foarte sigure in bolile infectioase acute microbiene (meningita, pneumonie acuta, septicemia) si in tuberculoza;

            La inceputul erei antibioticelor toate infectiile stafilococice raspundeau favorabil la penicilina; in prezent 90% din infectii sunt date de germeni rezistenti la penicilina. Alergiile medicamentoase apar din ce in ce mai mult la membrii aceleiasi familii, tragand semnalul asupra riscului de transmitere genetica a “predispozitiei spre revolta” a organismului si imposibilitatii acestuia de a beneficia de tratament. Sunt din ce in ce mai frecvente idiosincraziile, care tradeaza deficite enzimatice, si bolile autoimmune (sindroame like-lupus, hemolize, hemoglobinopatii) ca urmare a unui consum crescut de medicamente.

            Dupa un entuziasm “diagnostic” asupra hipertensiunii de origine neurovasculara a urmat un entuziasm “terapeutic”, care indica bolnavilor nefrectomia, dar se pare ca putini (20%) dintre bolnavii nefrectomizati pentru stenoza arterei renale au beneficiat de scaderea semnificativa a cifrelor tensionale.

            Lipsa de profunzime in experiment explica viata scurta a medicamentelor de sinteza “coronarodilatatoare”, “hepatotrope”, “linistitoare” care se nasc si mor in glorie; la moartea lor se naste o alta formula, un alt preparat si marile trusturi de medicamente prospera.

            Remediile naturale provin din mediul inconjurator, asa cum ni le ofera natura: alimente, plante, minerale, metale, acizi, baze, saruri, ape minerale, veninuri de serpi, insecte. Acupunctura, presopunctura, masajul, exercitiile fizice, curele balneare sunt metode care se bazeaza pe fortele proprii ale organismului, pe capacitatea acestuia de a fi dirijat in reactii.

            Terapia naturala se impune prin convingerile si munca unor medici care s-au dedicate acestei discipline si prin forta evolutiei actuale a raspunsului la terapia alopata. Milioane de reactii adverse la medicatia clasica, inregistrate annual, determina pe bolnavi, in primul rand, sa caute o medicatie care sa nu le faca rau, ci numai bine. Tehnicile terapiei naturale s-au imbogatit simtitor in toata lumea, s-au acumulat date importante de cercetare fundamentala si s-au nuantat metodele de individualizare.

            Afirmarea statistica a posibilitatilor terapiei naturale inca mai este obstructionata de:

Ø      mentalitatea in care s-a format medical alopat ca urmare a inexistentei unui curs de informare asupra tuturor metodelor terapeutice in majoritatea facultatilor de medicina;

Ø      recurgerea la terapia naturala a bolnavilor, doar cand nu tolereaza medicatia clasica sau cand aceasta nu a avut efect (boli grave, incurabile);

            Pledoaria pentru terapia naturala nu inseamna un conflict cu medicina alopata. Tot ce nu este natural are o existenta istorica; tot ce este natural traieste prin sine. Medicina naturala “se ascunde temporar ca apele carstice, pentru a iesi mai bogate la suprafata”.

            Orientarea actuala spre care se tinde in lume este instruirea multiterapeutica intr-un domeniu de patologie; astfel terapeutul va aplica metoda care se preteaza cel mai bine formei de boala sau tipului de bolnav, numarul de bolnavi ajutati eficient va fi mai mare, spre bucuria medicului si verificarea vie a adevarului stiintific.